Archive for Uncategorized

F.A.Q

Blogul asta al meu exista pentru ca asa vreau eu, evident. Ca scriu in el chestii personale/ mushy/ caterinca/ pline de draci/ frustrari/ bucurii/ starea vremii/ horoscopul japonez/ bla, aia e treaba mea. N-o fac pentru nimeni. N-o fac pentru laude sau ca sa fiu scuipata, n-o fac ca sa arat cat de cul sau uncul sunt, n-o fac pentru ca vreau sa fiu adorata si pentru ca vreau sa ma recunoasca lumea pe strada. I don’t give a fuck about all that. Scriu pentru ca asa vreau eu si pentru ca asa am eu chef, cand vreau, ce vreau.

Puteam sa inchid blogul asta. Uneori am vrut. Alteori am frunzarit prin el si mi-au placut mult, prea mult niste chestii ca sa arunc toate astea la gunoi. Poate ca intr-o zi chiar o sa-l sterg. Poate nu.

Ziua cand o sa scriu pentru altii si o sa incetez sa mai scriu pentru MINE, indiferent ce inseamna asta, o sa fie ziua in care o sa ma uit in oglinda si o sa zic ca sunt doar o alta ipocrita in lume. Iar ipocrizia nu ma reprezinta si n-o sa ma caracterizeze niciodata.

Asa ca e simplu: va place? cititi. Nu va place? nu cititi.

Comments (1) »

Duminica

Ba, moldovencele is frumoase rau (nu ne referim la mine, this time :D), am constatat asta saptamana asta, acasa.

Maine ma intorc la Bucuresti. Ceva mai diferita fata de cum v-am obisnuit in ultima vreme 😉

“Never hate your enemies. It affects your judgement.”

Comments (1) »

Different

Dispozitie pentru… nimic

Nervi si agitatie

Mi-e prea cald ca sa mai gandesc.

Maximilian & Angeles – Dragoste nebuna

“da’ nu-mi fac griji, stiu ca nu las pe altii s-aleaga-n locu’ meu

si stiu ca nu e loc de altii-n jocul meu…”

Comments (6) »

Femeia

e una dintre cele mai ciudate creaturi de pe fata pamantului. E dificila, e excesiv de sentimentala, e… si nu e. Nu incerca s-o intelegi pentru ca nu vei reusi niciodata.

N-o certa cand vrea putina afectiune.

Nu tipa la ea cand e mult prea sincera si iti spune tot ce ii trece prin capsorul ei zbuciumat.

Nu incerca s-o repari atunci cand crezi ca s-a “stricat”. Uneori, jucariile au o minte a lor 😉

N-o minti pentru ca desi se va uita senina in ochii tai parand a crede ce ii spui, intotdauna va sti ca minti.

N-o trata ca pe un copil cand ea stie ca e femeie; nu-i cere sa fie femeie atunci cand ea vrea sa se simta copil.

Nu-i cere mereu mai mult, fara a-i da nimic. Iti va da tot dar in final te va parasi.

Nu uita ca uneori, indiferent cat de puternica e, la sfarsitul zilei… she cries just like a woman…

Nu-i spune dulcegarii banale si ieftine. Iti va zambi, dar nu le va aprecia.

Te va pune intotdeauna pe un piedestal, inaintea tuturor. Iti va ierta minciunile, rautatile, greselile, insa cand o vei face nefericita te va da jos de pe “tron” in secunda urmatoare. And there’s rarely a way back up..

Isi va recunoaste greselile. Va incerca sa compenseze. Insa atunci cand o vei acuza pe nedrept, vei cobori in ochii ei mai repede ca un MIG care si-a pierdut un motor.

Nu se va supara ca iesi cu baietii. Iti va intelege momentele cand ai nevoie de singuratate. Uneori va avea nevoie sa fii acolo. Iar daca n-o sa fii, poate te va ierta, insa nu va uita. Si va invata ca nu se poate baza pe tine.

O femeie care va vrea sa te insele sau te va insela e o femeie nefericita. O femeie care se gandeste la altul e o femeie pe care ai pierdut-o.

Femeile se indragostesc cu viteza luminii, pentru ca au nevoie de afectiune prin natura lor. Va face orice pentru tine, te va iubi, te va alinta, va plange pentru tine, va rabda pentru tine. Dar cand va spune stop nimic din ce vei face n-o va mai aduce inapoi.

Singura lectie pe care o stie perfect, daca e desteapta, e ca dragostea nu e niciodata de ajuns…

Iti va acorda toata increderea din lume, din start. Dar odata ce nu va mai avea incredere in tine, indiferent cat de mult te iubeste, va pleca.

Desi urasti certurile si reprosurile si explicatiile, prefera varianta asta decat cea in care se gandeste si tace. Daca  deja nu mai vocifereaza, inseamna ca s-a saturat. N-o lasa sa taca 😉

Din pacate, nu vei sti niciodata tot ce e in mintea sau in sufletul ei. Va incerca sa iti spuna tot ce poate,dar uneori n-o va face. Poate pentru ca va considera ca e o prostie, poate pentru ca va considera ca nu e momentul, poate pentru ca e prea intim. Asta n-o face ascunsa. Uneori, ceva trebuia sa fie si doar al ei.

O femeie nefericita e mai periculoasa decat o femeie nervoasa.

Incearca sa tii minte ce e important pentru ea, chiar daca tie ti se pare o prostie.

Indiferent cat de naiva o crezi, va citi mereu prin tine. Instinctul ala e corect in majoritatea cazurilor 😉

Desi ii plac cuvintele frumoase, nu va da doi bani pe ele daca faptele tale zic altceva. Femeile apreciaza frumosul, insa nu si bullshiturile.

O femeie inlocuieste un barbat cu munca sau cu prietenii, in majoritatea cazurilor.

Suntem capabile de o rabdare de fier. Dar uneori un singur impuls va pune in balanta toata relatia.

Femeile sufera uneori de scenarita. Asa ca daca nu vrei sa se gandeasca la tot ce e mai rau, raspunde-i cand intreaba.

Se va lupta cu toata lumea pentru tine. Dar daca isi va da seama ca se lupta cu tine o sa renunte. Fericirea (poate) asteapta intotdeauna dupa colt. Depinde ce vrei tu sa vezi…

Putine femei mai cred in dragoste din ipostaza printului pe cal alb si-a povestilor cu happy ending. In lumea asta, dragostea e o chestiune de intimitate. Asa ca nu mai incerca sa o salvezi daca nu are nevoie sa fie salvata.

Din pacate, femeile au o problema apropo de timing si de when to give up.

In the end, it’s all about who you are or what can youd be for a woman…

Alicia Keys – A woman’s worth

Comments (8) »

randomly sincere

nu mai pot sa scriu. nu mai vreau sa scriu. de cateva luni. nu stiu de ce. si e ciudat, pentru ca daca asta ma definea pana in clipa asta, acum nu prea mai stiu ce ma defineste… visul in care apare casa de pe lac cu veranda si masina veche de scris se recreioneaza…

nu mai pot sa scriu… si nu-mi mai vad sensul. in ultima vreme, nu mai vad sensul multor lucruri…pentru unele inca mai lupt, la altele am renuntat pentru ca am obosit. ma simt ciudat, e ca si cum cineva mi-ar fi taiat un picior. nu-l mai am, dar il simt acolo…

m-am definit atata vreme prin oameni, incat acum am nevoie sa ma redefinesc…departe de ei, fara ei. dar singuratatea ma sperie… mai stiu sa mai scriu sms-uri si mailuri. trist, nu?..

aseara am visat ca imi amputasera mana stanga. dar in visul meu nu sufeream dupa ea. intr-un mod foarte ciudat, ma simteam impacata. am nevoie de un psihiatru, stiu 😉 🙂

am inceput sa urasc tacerea din casa, in fiecare noapte. mi-am parasit si locul de la geam. vad ca nici Mitzi nu-l mai vrea, culmea.vrea doar in bratele mele.

oare uneori avem nevoie sa ne simtim goi pe dinauntru ca sa ne revenim?.. avem nevoie sa ne indepartam ca sa revenim acolo unde trebuie?.. avem nevoie doar de noi ca sa nu mai avem nevoie de altii?..

am o singura piesa pe repeat, in winamp, de vreo saptamana.

am obosit.

Comments off

It’s a hard knock life…. :))

Raducu a scris pe blogul lui despre femei si bani, asa, as a tabu subject. Acum doua zile vorbeam cu el pe tema asta, de intretinute si gagici carora nu le sta mintea decat la Dorel – sponsorul, cum ii zic io :))

Gen, dragul meu, sunt multe denumiri pentru acest gen de pasarici: fripturiste, intretinute, sponsorizate, banbuiste, pitzipoance si lista poate continua. Cum le recunosti?

Pai, e simplu, semnele sunt clare: boticul bosumflat la inaintare, 5 tone de spoiala pe fata ca sa acopere urmele pubertatii din care abia au iesit, neaparat fustite scurte, bluzite care le pot pompa cat mai mult sanii, costumasul imprimeu leopard (e un must, fataaa 😉 ), gentuta imitatie Furla de 5 kile care le rupe mana, unghii false de prost gust and so on. Cum le recunosti in club dintre alte pisicute de genul, care, poate, surprinzator, nu cauta un sponsor si vor doar atentie: pai, stau la bar pozitionate strategic, de unde pot scruta camera ca sa vada cine la ce masa sta si ce consumatie are, ca na, in functie de aia iti dai seama ce cash cash are. De asemenea, daca nu iese  treaba la mese, intotdeauna la bar se vor gandi ca din doua miscari de tatze si un zambet stramb pot obtine o bautura si o muitza prieteneasca de la barman (excuse my french), asa asa, ca sa nu zica ca nu a fost o seara productiva, gen :)) Apoi, e musai sa se invarta prin fata clubului sa vada ce masini sunt in parcare, ca na, doar n-o pune si ea gurita (vorba ta Radule) pe orice schimbator de viteze, gen unul de Ford 😉 :)) Nu da bine la portofoliu.

Acest gen de dudui se mai cheama uneori si dame de consum. Le agati in club, le duci sa mai bage si ele o chifla in stomac si o cola, le dai un pahar de sampanie in club ca sa se simte importante, le faci un cadou, undeva intre etapele astea le-o dai si tu prieteneste, le mai tii un pic cat sa te vada prietenii tai si apoi le faci vant, ca na, nu poti sa bagi asa de multi bani multa vreme intr-o femeie care are la bord mai multi kilometri de p… decat masina ta :))

Tu, ca o pasarica care se vinde ieftin respecta, normal ca te lauzi tuturor prietenelor tale cu iubi tau/iepuras/ursulet/bla care te scoate la cicooooooo si te duce la Banbuuuuuu si te duce un weekend la Sinaia ca sa ti-o mai dea si el sub codita inafara capitalei. Si exact cum a spus si Radu, cand esti parasita, el e un porc magar nenorocit pe care tu il iubesti si i-ai dat ce-a fost mai bun din tine si el, ordinarul, te-a parasit. BU! Am o lacrima in coltul…. gurii pe tema asta. Not!

Gen, pasarico, te-ai saturat de cacaturi de astea si sa fii tratata ca o papusa gonflabila? Pai, da-ti jos costumul de leopard, relaxeaza-ti boticul, da-l jos pe burtosul ala cu bemveu de pe tine, get a job si aaaa, da… some self esteem ;).

Comments (8) »

Just like a little girl…

Oamenii sunt ciudati. Pretind ca le plac lucrurile simple insa n-ar putea trai fara toate acele complicatenii care intra in categoria “lucru manual”. Sau poate doar eu sunt asa, who knows….

Ideea e alta. Si anume ca oamenii din jurul meu au un talent macabru de a-si complica singuri viata (eu ma exclud din acest post pentru ca oricum sunt recunoscuta pentru acest talent). Uneori, bullshit-ul ala cu “you have to learn to let go” nu e chiar atat de prost pe cum pare, serios. Doar ca atunci cand facem asta intotdeauna se va gasi cineva sa ne faca LASI.

Si nu stiu cum se face ca in orice chestie de genul asta vedem mereu capatul de drum unde cica ar trebui sa ne astepte ce ne dorim, dar nu vedem drumul. DRUMUL, frate. Si drumul e mereu accidentat si bumpy si te secatuieste si te depersonalizeaza si cand ajungi ACOLO iti bagi p**a pentru ca iti dai seama ca n-a meritat (nu ne referim la cazurile unde drumul merita, ca sa zic asa) si ca de fapt it ain’t worth it.

Da, bine. Cum iti dai seama cand se merita sau nu? Well, little boys and girls, you don’t. Nimeni nu judeca rational si in perspectiva adevarata. Ca deh, romantismul nu moare niciodata. Si e frumos sa credem in happy-ending-uri si in nemurire si asa mai departe.

Da, probabil ca in in clipa in care va citi acest post Rox va fi prima care sa imi sara in cap, acuzandu-ma ca si eu cred in astea. Da, cred. Dar cucuiele mele imaginare, mentale, sufletesti, etc isi spun cuvantul. Si pe vreme rea dor, ca la reumatism. Si nu exista vreun Ben Gay spiritual in aceste cazuri.

Stiu, va ganditi ca sunt nebuna si ca ce legatura are ce zic si cu ce. Are si n-are. Dar e e 2 jumate noaptea si io-s la birou si intru in starea aia de meditatie profunda de om nebun care refuleaza. Asta pentru ca daca o dau din nou in romantisme cu baitza magica si vindecatoare Rox imi crapa iar capul pentru ca ii e dor de posturile mele funny si anti-bullshit. Ba, io sunt anti -bullshit cand e vorba de altii sau cand mi se rupe la banana, ca sa il citizez pe Raducu. Dar io n-am banana asa ca what do I do now?

Plus ca funny sunt tot timpul, chiar si atunci cand nu incerc sa fiu. Sad, i know :))

“Pisi” m-a intristat in seara asta ca o ardea el melancolic. Si are dreptate cand zice ca amandoi suntem niste fraieri. Stim noi de ce. De ce??? (stiu ca va intrebati). Pai, buna intrebare. Pentru ca asa suntem noi, pentru ca asa am ales sa fim, pentru ca e mai simplu asa, pentru ca asa avem o motivatie, pentru ca pentru ca pentru ca…. We just pretend that the reason really matters. It doesn’t. But it feels cozier this way. And people don’t know how to give up. Doar obosim din cand in cand si atunci ne mintim ca “we moved on”. 

“Buna, sunt Ioana si sunt trista de felul meu” – asta ma punea Jack sa zic acum doi ani ca forma de tratament. Nu, nu sunt trista de felul meu. Sunt trista de felul tau, zicea cineva atunci :))

Si nu sunt trista. Doar ca ma gandesc prea mult si atunci cand te gandesti nu pot toate gandurile care iti vin sa fie pe sistemul happy happy joy joy. Chiar cred ca oamenii nu stiu sa fie happy. Si se tem sa fie happy pentru ca asteapta “palitura” de dupa. Si atunci cand chiar suntem happy, suntem asa 2% pentru ca restul de 98% il petrecem facandu-ne griji. “Dar daca…..”. Si atunci f***m meciul, ca sa il citez pe ungur. Invariabil dam noi un aut sau un hent sau un gol in poarta proprie. Si nu e fun. Si-atunci o ardem ca Banel cand a dat un gol in poarta noastra. Mainile in cap si luat toate rudele (proprii) la blagoslovit.

Sunt obosita. Sau poate nu sunt de fapt dar imi place sa ma plang :)) Bitching around like only a woman knows how to :)) :)) it takes years and years of practice, it’s not that simple, really :)) 😉

Conchid prin a spune ca vreau sa mi se faca pe spate. Aaaaa da, si ca sunt nebuna. Daca recunoasterea chiar e primul pas spre vindecare atunci sunt pe drumul cel bun, nu?…

Bob Dylan – Just like a woman

“She takes just like a woman, yes, she does

She makes love just like a woman, yes, she does
And she aches just like a woman
But she breaks just like a little girl.”

Comments (9) »