Archive for of wisdom

Ioana…

… se gandeste daca sa se intoarca aici

…. nu stie daca o s-o recunoasca cineva

…. de fapt, nu stie daca se mai recunoaste ea.

Viata asta e tare ciudata. Si unii oameni, recte eu, aparent, cu cat iau mai multe suturi in cur cu atat se ridica mai mult sau isi fac un invelis de otel greu de strapuns. Daca avem amatori, bring on the heavy artilery 😉

Other then that, as vrea sa spun ca m-am imbunatatit sau ca am mai putine personalitati dar nu pot sa mint. Injur mai mult poate, sunt un pic mai cinica, urasc la fel de mult prostia si ipocrizia, iubesc la fel de mult muzica, am aceeasi pisica cretina dintotdeauna si fumez ca orice turc ce se respecta.

Ma iubiti? Nu va recomand. Unii oameni chiar n-au leac.

Advertisements

Leave a comment »

Dependenti de reduceri?

In mod normal nu recomand chestii. De data asta fac o exceptie si in acelasi timp si cateva constatari.

Tot mai multe site-uri de discounturi si oferte si-au facut simtite prezenta la noi. E o batalie destul de mare pe piata asta si lupta nu e intotdeauna fair. Exista monopol (sau incercari de monopol macar), exista tepe (vezi povestea cu Grouponul) si lista poate continua. Traim in Romania totusi, ne-am obisnuit cu lucrurile astea deja si se pare ca prea putini incearca totusi sa le mai schimbe.

Luam un caz particular – FunkyBiz. Stiu cine sunt pentru ca mi-am luat vouchere de la ei. Mi-au placut, desi eu nu-s nebuna cu reducerile. Mi-au placut pentru ca desi sunt si ei pe “oferte in masa”,  au un “personal touch” care le lipseste celorlalti. Nu mai mentionez ca ei chiar nu dau tepe – daca zic ca te bucuri de un voucher, chiar te bucuri, nu ajungi la fata locului ca sa constati ca de fapt descrierea ofertei nu era chiar asa reala, ca la altii (nu mai dau nume, n-are rost).

Iti iei un voucher de la FunkyBiz, stii de ce l-ai luat. Si stii c-o sa mai vrei sa mai iei. Intr-o masa destul de larga de site-uri de discount-uri, ei chiar fac diferenta la niste lucruri care conteaza pentru consumatorul de rand mai mult decat ne putem imagina. O zic din perspectiva unui cumparator. O zic si din perspectiva unui insight vazut de un om care lucreaza in publicitate.

E refreshing sa vezi calitate, e refreshing sa vezi si seriozitate si lipsa de tepe si “what you buy is what you get” si in plus de asta, chiar sunt Funky. Imi place pagina lor de Facebook, comunica vesel si cald si “funky” – exact asa cum spun ca sunt. Funky. I for one like it.

Vreti vouchere? Va plac discounturile? Aruncati un ochi pe FunkyBiz.ro, vi-l recomanda fata! 🙂

Comments (3) »

In treacat.

M-am intors un pic aici, scurt, efemer, cat sa vad daca “gradina” mea e in paragina asa cum credeam… Am uitat de ea, ea nu m-a mai chemat si mi-am ratacit cuvintele, nici eu nu mai stiu pe unde…

Cand o sa le regasesc, o sa fac cea mai frumoasa “gradina”… poate una englezeasca, ca cea pe care o visez mereu.Deocamdata nu mai spun povesti. Nici eu nu le mai las sa ma spuna pe mine…

Astept primavara…

Leave a comment »

Random, ca de obicei

*****

Imi plac oamenii din metrou; uneori si aia din tramvai, atata timp cat nu ma ating. De fapt, cred ca imi plac oamenii, de la distanta. Se pare ca raman aceeasi antisociala dintotdeauna, dar zambesc frumos dupa ce mi-am dat singura cu usa-n gura si zic poante bune.

*****

Zilele astea acasa imi place mai mult ca oriunde. O fi si din cauza ca iar am uitat sa fiu civilizata cu locuitorii planetei? Da, chiar imi plac putini oamenii zilele astea. Cineva trebuie totusi sa vina acasa. Dup-aia, poate socializam iar.

*****

Uneori, un “du-te-n pula mea” spus sec, din suflet, nu ca o doamna, face mai mult decat un milion de cuvinte. Ce conteaza ca n-o am? Vorbim de intentie, nu de semantica. Oricum, treaba asta cu “be a lady” e cam overrated, zic eu.

*****

We’ve met before, nu?…

Love,

Heidi.

 

 

 

Leave a comment »

Autumn

Still no sleep.

Still morning.

Writing again… it only took a phone call and a familiar voice, the most familiar of them all..

Faith? It never left, although it wasn’t always “there”.

Don’t need the midnight streets anymore… or for now, at least.

I closed “home” in my heart so I never get lost.

Some wear the heart of a lion, others the soul of the wolf. And only those people know where strength begins and into what it blossoms.

And “forever”?… The only story we sometimes have the courage to believe in…

Comments (1) »

Memoirs of an insomniac

* Sometimes it’s easier to die rather than to get some sleep.*

Eu si somnul suntem despartit de multi ani. Inca locuim impreuna, chiar stam impreuna in acelasi pat, eu intr-o parte, el mereu in alta; nu ne intersectam niciodata. Noaptea unul dintre noi iese sa se plimbe de nebun pe strazi. Acum ceva timp, asta era “remediul” meu pentru orice….

*****

Ma uit mereu la ceas. Ma gandesc cum naiba e iar 5 dimineata. Mai incerc odata sa adorm. Ma foiesc, imi trag perna pe ochi, ma rasucesc in pat de parca ar fi plin de spini. Trag perdelele, pun muzica, inchid muzica. Iar… pentru a nu stiu cata oara, cine mai tine socoteala?… Ma ridic din pat, imi zic ” o tigara si dup-aia dorm”. Cat de rar se intampla ca urmarea chiar sa se intample…

Trec prin viata net superior treaza mai mult decat dormind. Candva, demult, stiam sa dorm. Cred ca am uitat cum se face si asta nu mai e ca mersul pe bicicleta.

Candva, demult, stiam sa dorm. Nu era somn, totusi. Era “inchide ochii, ascunde-ti fata acolo si zambeste”. Si cand nu era somn, era altfel. Aveam un geam al meu unde furam locul pisicii, pe vremea cand inca scriam, pe vremea cand noptile veneau cu multe rasete si pahare de vin rosu, sec, cu multe filme si lumini stinse si saruturi pe umar furate, pe ascuns.

Astazi… nu mai doarme nimeni. Ratacim uneori pe strazi, noaptea tarziu, pe rand, unul cate unul. Uneori, nu ratacim deloc si in jur e mult zgomot, prea mult, zgomotul ala care te secatuieste pana cand, in final, in loc de somn, lesini, cu putin noroc.

Iar noaptea tarziu… cine mai poate sa fuga de ceea ce ar fi mai simplu sa nu-ti mai amintesti?…

Leave a comment »

Poveste de viata

“Vis de om, de om trezit din somn…”  – slalom si drifturi printre cosmaruri si vise dubioase, asa, ca florile ascunse de mucegai… frumosul e acolo insa, bine ascuns, poate prea bine ascuns totusi…

*****

Dimineti agitate, fluieraturile muncitorilor si un domn batran care spune mereu “saru’mana, domnisoara. Azi zambiti?”. Oamenii sunt asa cum sunt, cine sunt eu sa-i schimb?… Unde sunt florile, palatele si eroii, vorba cantecului? Cum ne-am ratacit din drumul ala care trebuia?…

*****

Straini cu intentii bune ascunse sub un zambet politicos, oameni necunoscuti care cred in ce credeai tu odata pentru tine azi. Faith can be so strong but so hard to hold on to at times… Then what?

*****

Trecutul inca te defineste cumva, fie ca aduce cu el o lacrima inghitita pe ascuns sau un zambet. Speranta…. e totusi cea mai mare curva, aia care petrece cu tine cea mai frumoasa noapte din viata ta doar pentru ca dimineata sa constati ca a plecat fara sa lase vreo urma ca a fost vreodata acolo. Moare ultima, totusi, de fiecare data…

*****

Vis de om, de om trezit din somn, ca-n cantec. What do you do when you can’t go back and the road ahead is blocked?…

P.S. Never pray for mercy, always pray for strength. And at least one smile a day.

Comments (2) »