Archive for jazzy

Autumn

Still no sleep.

Still morning.

Writing again… it only took a phone call and a familiar voice, the most familiar of them all..

Faith? It never left, although it wasn’t always “there”.

Don’t need the midnight streets anymore… or for now, at least.

I closed “home” in my heart so I never get lost.

Some wear the heart of a lion, others the soul of the wolf. And only those people know where strength begins and into what it blossoms.

And “forever”?… The only story we sometimes have the courage to believe in…

Comments (1) »

Fiecare zi e altfel, desi uneori toate par la fel.

O duminica seara ascultand Louis Armstrong si Ella Fitzgerald in masina, cu picioarele stranse sub noi, privind masinile care trec. Un zambet nou pentru fiecare lacrima care a trecut. Povesti despre inceputuri haioase si pline de neprevazut, despre “secunda aia in care totul a parut altfel, clar”, despre bucati de suflet care nu vor muri niciodata, care nu se vor pierde niciodata, care sunt intotdeauna aici oricat am incerca sa le negam sau sa fugim.

Curajul? Puterea de a nu te mai ascunde, de a nu mai nega, de a nu mai fugi, de a te privi in oglinda fara masti, exact asa cum esti.

Curajul? Puterea de a recunoaste…

Un rasarit privit din masina, intorcandu-ne acasa.

Si somnul, gol, zambind.

Leave a comment »

Sunday tale

In fiecare zi vad ceva. Altceva. Ceva nou. Ceva cunoscut. Ceva ce am uitat.

Life is like a giant lens. Depinde daca o focusezi pe ceva sau nu. Uneori lucrurile iti apar incredibil de clar. Alteori, blur-ul te face sa te ratacesti. Mie personal nu imi plac in mod deosebit pozele; pastreaza multe amintiri, which is nice. Then again, parca iti aduc aminte de ce ai avut si poate nu mai ai. Too many shades of gray.

*****

M-am intors weekend-ul asta la filmele de fantezie. Nu din cauza copilului din mine, cat din pricina adultului care nu va accepta niciodata ca imposibilul nu se poate transforma in posibil.

*****

Nu intotdeauna cand inchidem o usa deschidem o fereastra. Insa unele usi, oricat le-am inchide, nu vor fi incuiate niciodata. Sufletul nostru e ca o casa imensa, dar nu cred ca va sti cineva vreodata daca e o limita de incaperi.

*****

Rox scria acum cateva zile despre lucrurile care se intampla prea devreme. Well, cred ca “prea devreme” e intotdeauna mai bine decat “prea tarziu”. “Timpul potrivit” e totusi atat de relativ…

*****

Vreau sa stau pe o plaja pustie. Prea multe inauntru. Prea multe afara. Vreau sa pun pauza si sa zic “piua”. Promit ca dupa le iau pe toate de unde au ramas.

*****

De-Phazz – Time slips

Comments (1) »

:)

Nu mai stim sa ne bucuram. Ne agatam tot mai des de greseli, de trecut, de lacrimi, de reprosuri si de lucruri care n-au iesit cum trebuia. Am uitat sa mai zambim. Lasam tristetile sa cantareasca mai mult decat orice cuvant frumos, decat orice secunda in care am fost cu adevarat fericiti.

Vorbim de greutatea fiecarui lucru si cantarim, mereu cantarim in balanta, dar a trecut mult timp de cand ne-am dat seama ca ne-a intrat in reflex sa impingem putin balanta inspre acolo unde cantareste in rau..

Tanjim toti dupa lucruri frumoase, dupa fericire, liniste, iubire si sentimentul ca totul e bine, dar le lasam intotdeauna sa ne scape, le privim amortiti cum ne scapa printre degete pentru ca…. ne e frica, suntem lasi, fugim, nu mai vorbim, nu mai ascultam, gandim prea mult in tipare si in ciclicitatea vietii, suntem “comozi”, ne mintim singuri in directia usoara, insa cel mai adesea mintindu-ne ca asa e cel mai bine.

Life is (should be) all about (good) choices. Din nefericire, de prea putine ori avem taria sa alegem in bine. Iar binele… binele vine oricand il primim, oricand stim sa il creem, in mijlocul oricarei mizerii, in ciuda oricaror piedici.

Spunem ca ne complicam intotdeauna singuri vietile. De fapt, asta e doar mijlocul prin care ne creem scuturile, falsele scuturi, pana in clipa cand ne dam seama ca n-am ridicat un zid intre noi si lume, ci un zid intre cine suntem de fapt si cine am ajuns sa fim, intr-un fel sau altul.

A fost instinctiv si usor sa invatam sa zambim. Se pare ca ne-a fost si mai usor sa ne dezvatam, din pacate.

Cat de comod e sa fim nefericiti…

Cat de simpla e fericirea…

Louis Armstrong – What a wonderful world

Comments (1) »

Sunday mood

Asa cum era odata sunday mood-ul meu permanent: cu liniste si buna dispozitie, cu flori si cu multa muzica, cu inserari asteptand prietenii si cu zambetul care prevestea un cer senin in fiecare clipa.

It’s like the feeling of being in love every second,  without even having that special someone….

Stephane Grappelli – Making Whoopee

Leave a comment »

Homesick

Even if my home is always in my heart. Even if sometimes “home” is in the middle of a storm.

Parov Stelar – Powder

Leave a comment »

When people say

that nothing has changed, everything has changed, in fact.

Going back is like trying to find something in an over packed luggage, the emotional luggage that we carry for the rest of our life, wherever we go. And usually, what we are trying to find is at the bottom…

We’re not allowed to say  “I don’t want things to change”. And yet, hope is change and it changes things.

Stormy wheater…

Leave a comment »