Archive for copywritereala

U-Topic

Acum an an si ceva, aproape 2, am citit 199.000 a lui Frederic Beigbeder. O carte care nu mi s-a parut extraordinara, dar a avut niste chestii misto si spuse somehow different, apropo de fascinanta lume a advertisingului. Dar in fine, nu e o recenzie de carte postul asta.

Ideea e alta. La inceputul fiecarui capitol, Beigbeder avea o pagina in care era prezentata o reclama si nu tocmai la modul care ar vinde unui public normal. Pe scurt, chestii somwhow sick din mintea explodata a unui creativ.

Si ma gandeam azi ca nu cred ca existe vreun creativ care sa nu aiba un folder in calculator sau a little black book unde sa nu existe chestii de genul asta, chestii pe care nu le-ar arata niciodata clientului pentru ca stie ca sunt cumva bolnave, desi poate ar vinde – unui consumator inteligent, usor cinic, cu un simt dezvoltat al umorului (negru).

Tin minte ca acum ceva vreme, naiba mai stie cand, ma uitam la o reclama la sapun si ma gandeam ce kitch e. Nu mai stiu ce marca era, nici nu conteaza, ca n-au aia bani destui sa le fac io publicitate pe blogul meu :)), ideea e ca mi s-a parut atat de corny… must-uri: arati mult clabuuuuuuuuuuuuuc, arati petala de floare cu ph-ul neruinat de la sapunul ala, o arati pe una de zambeste tamp ca na, a venit ziua aia din luna cand utilizeaza si ea apa si chiar si sapunul si acu ca si-a dat jegul jos poate chiar sa si zambeasca ca na, nu mai are colturile gurii prinse in resturi de…. mai bine nu continui ca o sa ziceti ca is si mai bolnava decat sunt :))
Asa. Trecem peste.

Da’ ma gandeam cum ar fi o reclama de-aia maxim scabroasa la sapun. Sa arati cel mai delicat si utopic sapun cu putinta si sa ai ca protagonist un mega jegos, nespalat, cu 5 straturi de murdarie pe el. Sa fie scabros, murdar, bolnav, realist. Why be ashame to tell the truth? Nu asta e scopul unui blestemat de sapun? Sa curete MURDARIA? bine, macar pe aia fizica, murdaria de alta natura nu se duce cred nici cu acid sulfuric sau soda caustica.

Ba, bottom line, vreau sa vad si io chestii altfel. Le-as face eu, dar cine imi da voie? Vreau sa nu mai vindem utopii de genul asta. Why are people so affraid to tell the truth?…

Advertisements

Comments (3) »

Jap jap publicitar :))

Urasc clientii retarzi care niciodata nu stiu nimic dar pretind ca stiu totul mai bine decat tine. Ii urasc pentru infumurarea cu care cred ca isi stiu mai bine clientii dar de fapt nu stiu nimic. Au orgolii stupide si nefondate, sunt frustrati si ignoranti. Dar na, clientul nostru stapanul nostru, nu?

De asemenea detest profund oamenii din aceeasi categorie care inca au ramas la nivelul publicitatii de acum 5 ani, care nu vad dincolo de o imagine sau un cuvant si vor mura in gura direct. Ii detest pentru ca ma obliga sa fac acele compromisuri creative care imi fut mie neuronii, care nu ma fac mandra de munca mea, care ma frustreaza si la sfarsitul zilei ma fac sa im bag picioarele in toate. Si tot ei vorbesc despre pasiunea si dedicarea noastra, despre profesionalism si achieve higher. Bullshit! Niciodata n-o sa ai si asta si clienti educati.  Macar de si-ar da si ei seama ca astia din target nu-s asa de retarzi pe cat cred ei. Da, ok, sunt copywriter. Mint frumos, vand bullshit si ma joc cu mintea oamenilor. Sunt platita pentru asta. Dar de aici pana a-l face pe unul prost pe fata e cale lunga.

Si da, cred ca sunt io o naiva ca vreau chestii misto si destepte si funny. Pentru ca vreau sa se uite cineva la o blestemata de reclama si ok, tre’ sa ii vanda direct produsul. Dar ar fi frumos sa il fac sa si gandeasca. Utopie? Da, probabil….

Aoleu, mama, nu puteai sa ma faci mediocra, prostuta si fara aspiratii? Era mai simplu…. :))

Comments (6) »

O muza, doua muze :))

Un prieten ma intreba acum cateva zile de unde vine toata treaba asta cu creativitatea. Si cum de am stiut de mica, ca as vrea sa fac ceva ce presupune asta. Pai n-am stiut-o la modul constient, ci cred ca mai degraba am simtit-o subconstient si chestia asta m-a ghidat pana am ajuns aici.

Mama cred ca e singurul om care a stiut asta before me. Din toate activitatile mele de copil care se duceau in directia asta: facut haine petru papusi, desenat, scris din clasa a 5-a. Aaa, si sa nu uitam inventivitatea cu care ii carpeam minciuni atunci cand era vorba sa ma scot dintr-una din vesnicele belele pe care le faceam. Nu degeaba mi-a zis Cristi de prima oara cand m-a vazut, dupa ce a vazut-o si pe sor’mea, ca sigur is oaia neagra a familiei :)) :))

Revenind, chiar vorbeam ieri cu un coleg de toata chestia asta cu inspiratia pentru creativi. De unde vine ea, dom’le? Muza, muza, ce e cu muza?…

Pai frate, mie imi vine inspiratia din multe lucruri sau locuri. O chestie e ca ma pocnesc mereu cele mai bune idei in metrou sau in timp ce cineva vorbeste cu mine. In a doua situatie parca intru in coma si nu mai aud nimic din ce mi se spune :))

Inspiratia imi vine cititnd o carte sau dintr-o replica aparent banala dintr-un film sau uitandu-ma la o imagine sau mazgalind ceva pe caiet care se contureaza inconstient in directia in care trebuie. Sau din te miri ce, when i least expect it.

Apoi, de cate ori se intampla ceva care imi acutizeaza starile, apare inspiratia. Cred ca de aia in ultimul an am devenit tot mai dependenta de “deliciile” de moment, de senzatii mici sau mari, am devenit mult mai deschisa la…orice. Tanarul talent tanar zicea el ceva mai demult cum ca traieste pentru senzatii. Bine, T. Bine asta. Adevar a grait gurita aia a ta 😉

Stiu ca o sa sune corny, dar atata timp cat iti lasi toate simturile deschise chestia asta o sa vina mult mai usor si o sa fie din ce in ce mai naturala. o simti prin toti porii, te incita, te trece ca un curent. o simti ca pe cea mai intensa senzatie cu putinta. Pe mine ma inspira si muzica. Ma ajuta sa intru in mood-ul creator, ca sa zic asa. o muzica buna poate sa-ti accentueze starea sau sa-ti futa vibe-ul jur.

Ar mai fi starea de daydreaming. Aia face toti banii uneori. Pentru mine, cel putin. Si uneori starea asta readuce ce trairi din trecut vreau eu. Trebuie doar sa want to trigger them…

Puneti-ma intr-un job blazat si care presupune rutina si in doua luni mor de tristete :))

Mama mi-a zis de multe ori de-a lungul vietii ca sunt o nebuna si o zvapaiata (seman cu ea, na) si ca faptul ca am ars-o rebela in copilarie m-a salvat de la pedepsele severe pe care le-as fi meritat. Si le meritam frate, nu gluma :)) 😉

Nu stiu daca sunt un copywriter bun. Niciodata n-o sa zic asta despre mine pentru ca intotdeauna o sa sper mai mult de la mine si o sa astept mai mult si o sa vreau mai mult si mai bine si mai sus…

Stiu doar ca imi place sa scriu. Orice. Intotdeauna.

Ca o paranteza, apropo de atsa, si-acum ii mai scriu maica-mii chestii ca atunci cand eram mica. Si usualy de la mine cand cineva primeste ceva scris valoreaza si inseamna mai mult decat orice altceva…. Cele mai deep chestii le-am scris in aceasta viata pentru mama si o scrisoare acum 2 ani si ceva.

Cand inveti sa iti pui sufletul pe o foaie de hartie, atunci stii de unde vine inspiratia, stii unde e muza creativa si stii mereu de unde sa o iei 😉

Noapte buna, copii!

Comments (2) »

Bits and pieces

Aseara aveam pofta de paste. As fi vrut sa gatesc. A trecut multa vreme de cand am gatit ultima data. N-am mai avut timp, n-am mai avut chef. Usualy nici nu gatesc chestii wow pentru mine, ci pentru prieteni. In ultima vreme parca am tot mai putina vreme si pentru prieteni. Time is against me, maybe…

***

Mama imi tot spunea la un moment dat ca daca vreau sa fiu o scriitoare buna, trebuie sa invat sa scriu si cand sunt fericita. In mare pentru ca scriu si scriu bine atunci cand sunt nefericita. E greu. Sunt haotica cand sunt fericita, nu ma pot aduna, am 1000 de ganduri pe care nu le pot controla. Fericirea e deci daunatoare dar nu as renunta la ea niciodata. it’s mine to have or give….

***

E fotograf (not you, T.). L-am vazut prima oara in metrou acum 2 saptamani. Azi l-am vazut in cladirea unde lucrez. Am schimbat doua vorbe si o bricheta. E poate unul dintre cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut. Mi-a zis ca am ochii frumosi si rari (ca si culoare, that is). Imi plac barbatii frumosi, dar cei atat de furmosi tind sa iti ia ochii si atunci devin doar o bucata de….. carne, un bibelou de la care nu mi-as putea dezlipi niciodata privirea. Imi plac micile imperfectiuni. O cicatrice mica, poate… detalii care sa ii faca umani si nu zei.

***

Am nevoie de timp. Un timp al meu. Ioana Time… Ochiul ala nterior se deschide iar si mintea mea are nevoie sa vada lucrurile asa. This comes with time…

***

Sunt multe lucruri frumoase in lume si parca incep din nou sa le vad. Ieri am gasit pe adsoftheworld niste chestii care m-au impresionat profund. De ce nu au si romanii aceeasi mentalitate deschisa si relaxata si plina de viata? As vrea uneori sa fiu copywriter dincolo. Acolo nu mai trebuie sa te joci cu mintile oamenilor ca la noi. Acolo e un teren de joaca unde ei iti pregatesc ustensilele si asteapta sa vii cu jocul….

***

Derutez oamenii. Unii imi spun ca Ioana din viata reala (pe fatza, cum ar spune Raducu) nu pare aceeasi cu cea care scrie pe blog. The 2 are one and the same, believe me, in varianta de completare, desigur 😉

***

Am inceput sa nu mai caut o singura muza. Devin muze pe parcurs, de la o perioada de timp la alta, oameni, lucruri, stari, detalii… 

Mama, cred ca m-am facut mare…

Leave a comment »

True to the game

Late in the night. Working late. Tired, but not sleepy. 

Ii ziceam azi unui prieten ca ma bate gandul sa imi angajez un “facator pe spate” :)) Unii dintre voi stiu la ce ma refer 😉

O sa pun anunt si fac interviuri. Maini frumoase it’s a must. Tre’ sa fie o tehnica aparte in spatele facutului pe spate, ca sa zic asa :)) Pacat ca nu imi pot face singura. Of….

“Tanara copywriteritza caut facator pe spate pentru relatie mana-spate de lunga durata. Doresc maini estetice si tehnica de lucru. Rog seriozitate.” =)) :))

I’m loosing it, i know.

19 hours and counting….

Comments (2) »

No play

Toata viata am detestat oamenii care au incercat sa imi impuna sa fac chestii asa, just for the fun of it. Din pacate, poate, pe masura ce am crescut mi s-a dezvoltat din ce in ce mai mult acest simt al independentei si am refuzat sa fac chestii pe care altii mi le-au impus impotriva vointei mele sau care au fost spuse pe un ton “demanding”.

Nu, n-am nevoie de rugaminti sau de pupincurisme, ci doar de un ton civilizat sau, daca e cazul, de un argument plauzibil.

Si, mai mult decat atat, urasc profund cand cineva incearca sa se joace cu mintea mea sau ma ia “for granted”. Adevarul e ca nu e atata de greu sa te joci cu mintea unui om. Si daca esti atent la detalii poti specula slabiciunile cele mai profunde ce se ascund in firea unei persoane. I should know, vorba lui Jack, eu vand fericire in fiecare zi prin natura jobului meu si speculez slabiciunile si nevoile oamenilor pentru a-i face sa se comporte cum vreau eu (sa cumpere un produs, serviciu, etc.)

Cu atat mai mult nu suport cand cineva incearca sa aplice chestiile astea pe mine, sa speculeze slabiciunile pe care le am fata de anumiti oameni pentru a obtine ceva de la mine.

Asa ca punct. Fast forward. Click. De la capat.

Comments (5) »

Time is on my side?…

Sau despre cum e sa fii tanar si sa nu ai timp.

Imi amintesc de anul I de facultate cand nu lucram, ma duceam pe la facultate, ieseam mereu pe la cico/ bere sau o ardeam aiurea. Si ajunsesem sa ma plictisesc de atata timp liber, de taiat frunza la caini. Asa ca am inceput sa vanez juburi sa ma angajez. Intr-un final m-am angajat pe un job part time care mi-a f*tut moralul, iar apoi m-am angajat unde lucrez acum. Problema e ca acum abia mai am timp de orice. Tanjesc sa ies mai mult, sa stau s-o mai frec si io aiurea, sa mai fac chestii si pentru mine.

Pe de alta parte, stiu foarte bine ca dupa o saptamana in stilul de mai sus m-as plictisi de moarte. Da, acum apreciez mult mai mult timpul liber, ma bucur mai mult de orice clipa de distractie sau de ieserile cu prietenii.Totusi ma gandesc ca timpul e atat de pretios si eu mi-as dori sa fac atat de multe pe langa ce fac deja: sa fac un curs de criminalistica, sa ma apuc sa scriu cartea promisa cuiva drag, sa calatoresc o vara intreaga prin lume, sa fac dans, teatru…Atat de multe vise si atat de putin timp.

Cum stii mereu daca prioritatile sunt in ordinea cea buna? Cum reusim sa ne impartim in toate directiile pentru a face tot ceea ce ne dorim? Uneori ajungi sa ii neglijezi pe cei dragi, pe tine chiar. Iar lucrurile facute cu jumatati de masura nu ies intotdeauna (aproape niciodata) bine.

Lesson learned: timpul e atat de pretios. Enjoy every second of it si intotdeauna fa-ti timp pentru ce iti doresti. 

Leave a comment »