Sa fim “obiectivi”, zic…

Cel mai simplu lucru e sa stai pe margine si sa”tragi concluzii” despre altii. Te uiti lung, prinzi cate ceva, te mai uiti o data si apoi emiti pareri. Pe bune, chiar e cel mai simplu lucru din lume…. mai ales daca esti de partea “cealalta” a baricadelor.

Multi dintre noi isi consoleaza constiinta cu siguranta ca, de fapt, nimeni nu judeca, toate lumea are pareri obiective, pertinente, bazate pe argumente fondate bine, accentuate de experiente personale/ experiente ale cunostintelor/ tipare/ etc. Lista poate oricand sa continue desi, in majoritatea timpului, e exact acelasi rahat.

Ne-am nascut toti experti, invatati, psihologi cu aptitudini native, fara scoala, pregatiti la orice ora din zi sau noapte sa dam verdicte sau sa “diagnosticam”. Romanul se pricepe la toate, normal, mai ales la asta. Partea trista e ca in mare parte din timp, credem ca ii “frustram” pe altii, fara sa ne dam seama ca de multe ori frustrarea e de partea noastra, la final.

Poate ca odata, candva, am fost si eu de partea asta. Le stiam pe toate, le judecam pe toate. In mare parte din timp, sunt de partea cealalta, in mijlocul tuturor judecatilor venite din partea altora. Si as vrea sa spun ca lucrul asta ma mai atinge, ma mai framanta, ma mai deranjeaza. Sa lupt impotriva lucrurilor astora?… Neah, nu merita, e “distractiv” sa ii las pe altii sa construiasca in jurul meu ce vor ei, sa ii las sa imi atribuie diferite personalitati, masti, fete. E cel mai simplu lucru din lume. De ce? Pentru ca in timp ce oamenii din jur fac asta, tu iti permiti luxul de a merge printre ei fara masti, exact asa cum vrei. Si chiar e un lux lucrul asta.

Being me? That’s always simple, pacat ca mi-a luat ceva timp sa realizez asta. “Being me” for the rest of the world? That’s the fun part, sa lasi pe fiecare sa te perceapa si sa te vada asa cum vrea, asa cum ii e comod, asa cum isi doreste si cum ii e mai simplu. Unii ar numi asta nesimtire sau nepasare. Eu nu o numesc nicicum, caci n-are sens. E o diferenta fina intre a-ti pasa/ a fi om intre oameni si a ajunge sa te conturezi prin altii, intotdeauna, sa iti pese mai mult de ce spun ei despre tine decat ce stii tu despre tine. Si lupta asta… it’s not that worth it.

Poate ca sunt totusi nebuna, macar un pic, asa cum zic altii…

Totusi,  zilele astea… tac ceva mai mult si zambesc ceva mai des.

1 Response so far »

  1. 1

    George said,

    Nebunia e ceva sanatos. Ne-am cam pierdut nebunii printre atata normalitate


Comment RSS · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: