Sunday tale

In fiecare zi vad ceva. Altceva. Ceva nou. Ceva cunoscut. Ceva ce am uitat.

Life is like a giant lens. Depinde daca o focusezi pe ceva sau nu. Uneori lucrurile iti apar incredibil de clar. Alteori, blur-ul te face sa te ratacesti. Mie personal nu imi plac in mod deosebit pozele; pastreaza multe amintiri, which is nice. Then again, parca iti aduc aminte de ce ai avut si poate nu mai ai. Too many shades of gray.

*****

M-am intors weekend-ul asta la filmele de fantezie. Nu din cauza copilului din mine, cat din pricina adultului care nu va accepta niciodata ca imposibilul nu se poate transforma in posibil.

*****

Nu intotdeauna cand inchidem o usa deschidem o fereastra. Insa unele usi, oricat le-am inchide, nu vor fi incuiate niciodata. Sufletul nostru e ca o casa imensa, dar nu cred ca va sti cineva vreodata daca e o limita de incaperi.

*****

Rox scria acum cateva zile despre lucrurile care se intampla prea devreme. Well, cred ca “prea devreme” e intotdeauna mai bine decat “prea tarziu”. “Timpul potrivit” e totusi atat de relativ…

*****

Vreau sa stau pe o plaja pustie. Prea multe inauntru. Prea multe afara. Vreau sa pun pauza si sa zic “piua”. Promit ca dupa le iau pe toate de unde au ramas.

*****

De-Phazz – Time slips

Advertisements

1 Response so far »

  1. 1

    me said,

    aveam impresia ca … ma bucur ca nu sunt doar eu:d…


Comment RSS · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: