Despre clisee

Maine o sa neg postul asta. O sa-l pun pe seama bolii si-a febrei mari. O sa zic ca habar nu am ce mi-a venit. Dar asta maine.

Ma gandeam la modul chinuit si dramatic in care majoritatea oamenilor vad povestile de iubire. Am facut-o si eu in viata asta. M-am impiedicat si eu de clisee, de reguli, de societate. Am plans si eu, m-am infuriat, m-am simtit pacalita sau am fost happy. Mi-am chinuit mintea cu mii de intrebari si ganduri. M-am intrebat de ce unii m-au iubit ca eram puternica, de ce altii ma iubeau pentru ca si-ar fi dorit sa fiu mica si in nevoie de protectie. M-am intrebat de ce ne intoarcem mai des la cei de care ne temem ca ne vor frange inima decat la cei care ne asteapta pentru totdeauna? Apoi m-am oprit.

M-a intrebat EL aseara de ce il iubesc. Nu stiu, i-am raspuns. Dar il iubesc. Pentru ca uneori e incredibil de dificil, iar apoi e atat de simplu. Pentru ca uneori imi scurtcircuiteaza sistemul, dupa care ii da “on”. Pentru ca ma face sa scancesc, sa ma infurii, sa-mi bag p**a in a fi femeie daca n-am chef, pentru ca asa imposibila cum sunt nu-mi da (inca) un branci zdravan pe scari, pentru ca ma incrunta si ma descreteste si m-a invatat sa nu mai traiesc dupa toate regulile societatii asteia de cacat. Ce daca suntem altfel? Ce daca traim dupa alte reguli? Bine ca e altfel si nu e un oricare altul, tras la indigo, baiat de serie, ca aia pe care i-am urat toata viata.

Mama imi spunea de Craciun sa ma adaptez la societate. Eu i-am spus ca nu vreau. Ca nu pot. Nici eu nu vreau sa fiu o fata de serie, ca alea care isi asculta orbeste parintii, care nu isi urmeaza visurile lor ci pe ale altora, fetele alea care trec prin viata dupa regulile prestabilite, cu note eminente in scoala, cu parul pe trend, always a fuckin’ lady, cea care bea cat trebuie, rade cand trebuie, e girly girl si se marita cu un harvard boy, ala plictisit, cu zambetul colgate si cu hainele fara o scama, face doi copii minunati si isi deruleaza viata dupa sistem.

Si ce daca nu vreau sa ma plafonez? Ce daca sistemul imi spune ca pierd daca nu-i respect regulile orbeste? Si ce daca par nebuna, imposibila, neinteleasa si incapatanata? Oglinda mea e altfel, bai. Imi arata ce trebuie, nu ce vreau eu sau altii.

Dar eu tot il iubesc. Ca uneori tot ma face sa ma simt genul ala de femeie, pana scurtcircuitez sistemul.

Acum, o melodie furata de la Nenu.

Florence & The Machine – You got the love

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: