The small things

Uneori simti nevoia sa fugi de lumea aia mare si rea care iti fura sufletul, care te infecteaza, care iti fura naivitatea si speranta si visele care, desi uneori nu se implinesc, iti incalzesc oasele batrane si amortite de cotidian.

Asa ca iti furi singur din timpul pe care, din cand in cand, ti-l ingadui tie ca pe un rasfat, ca pe un lux, pe ascuns, doar pentru tine..

Am invatat demult sa fug atunci cand ma sufoc in tot spatiul ala enorm in care traiesc zi de zi. Imi fur singura din timp. Beau cafeaua cu lapte pe care n-am voie s-o beau, fumez tigarile cu gustul lor fenomenal de viciu… Inchid zgomotul de afara  de partea cealalta a ferestrei ca sa fac loc muzicii..

Iar noaptea, tarziu, il las pe EL sa adoarma pierdut in asternuturile mele verzi, il sarut pe umar, il privesc, apoi las linistea sa vina… Linistea care mai cheama cate o muza, linistea care umple paginile albe pana incepe sa se crape de zi… Imi las muza sa plece cu promisiunea ca se va intoarce si in noaptea urmatoare, il mai sarut pe EL odata pe umar si las somnul sa vina.

Bateriile mele se incarca din substanta sufletului, dincolo de consistenta lucrurilor materiale care uneori ne macina.

Lasati-ma pe o insula pustie.. dati-mi savoarea cafelelor cu lapte, a tigarilor, sunetul muzicii mele si un umar pe care uneori sa il sarut… nu cer nimic mai mult decat o bucatitca din propriul meu suflet…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: