randomly sincere

nu mai pot sa scriu. nu mai vreau sa scriu. de cateva luni. nu stiu de ce. si e ciudat, pentru ca daca asta ma definea pana in clipa asta, acum nu prea mai stiu ce ma defineste… visul in care apare casa de pe lac cu veranda si masina veche de scris se recreioneaza…

nu mai pot sa scriu… si nu-mi mai vad sensul. in ultima vreme, nu mai vad sensul multor lucruri…pentru unele inca mai lupt, la altele am renuntat pentru ca am obosit. ma simt ciudat, e ca si cum cineva mi-ar fi taiat un picior. nu-l mai am, dar il simt acolo…

m-am definit atata vreme prin oameni, incat acum am nevoie sa ma redefinesc…departe de ei, fara ei. dar singuratatea ma sperie… mai stiu sa mai scriu sms-uri si mailuri. trist, nu?..

aseara am visat ca imi amputasera mana stanga. dar in visul meu nu sufeream dupa ea. intr-un mod foarte ciudat, ma simteam impacata. am nevoie de un psihiatru, stiu 😉 🙂

am inceput sa urasc tacerea din casa, in fiecare noapte. mi-am parasit si locul de la geam. vad ca nici Mitzi nu-l mai vrea, culmea.vrea doar in bratele mele.

oare uneori avem nevoie sa ne simtim goi pe dinauntru ca sa ne revenim?.. avem nevoie sa ne indepartam ca sa revenim acolo unde trebuie?.. avem nevoie doar de noi ca sa nu mai avem nevoie de altii?..

am o singura piesa pe repeat, in winamp, de vreo saptamana.

am obosit.

%d bloggers like this: