Late tales….

“Era tarziu deja. O noapte rece si tacuta. Statea pe scaunul de piele alba cu picioarele stranse sub ea, incercand parca sa pastreze franturi dintr-o alta viata, la picioarele ei. In ciuda oboselii, ochii mari si negri nu vroiau sa renunte la stralucirea aceea ce devenea parca mai frumoasa odata cu anii.

Pianul canta in casti. Aproape ca vedea mainile ce parca mangaiau clapele incolore ale muzicii. Obosita, isi stranse mainile in jurul genunchilor dezgoliti si isi sprijini incet barbia pe ei. 

El era acolo, absent. Il privi cu ochi mari, incercand cu o singura privire sa deznoade toate acele lanturi nevazute. Doua colturi opuse ale camerei si o lume intreaga intre ei ce le tesea instrainarea.

Se simti mica. Un fior ii strabatu sira spinarii si o infiora. Isi trecu mana prin par si se uita la el pe furis, in timp ce umbra tristetii ii intuneca si mai tare privirea. 

Isi stranse genunchii la piept si lasa o ultima lacrima sa se prelinga fierbinte pe obraz. Un alt ramas bun in tacere…

Pianul se scurgea in casti… Inchise ochii si somnul o fura. O clipa doar. Un ultim acord de pian….”

Yann Tiersen – La valse d’Amelie

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: