Maaaaaaare-i gradina ta, Doamne…

Pentru ca in viata e inevitabil sa nu dai peste tot felul de idioti/tampiti/retarzi/cocalari/persoane din categoria “avortul ar fi fost alegerea inteleapta”. 

Dimineata. Mi-era somn, eram ciufuta, lesinata de cald. Cred ca se vedea pancarta invizibila de la gat pe care scria “Look at me and die”.

Asteptand sa ajung mai repede la Victoriei, imi scot la un moment dat castile din ureche for no reason si il observ pe unul (probabil pt. k nu ma mai distragea muzica). Un tarambete, meltean, cocalar, manelist cu blugi cu strasuri si tricou cu de puta madre, cu lant de bicileta la gat si cu o expresie pe moaca care reliefa clar nivelul impresionant de cultura si civilizatie de care a beneficiat in viata lui de parazit social. Genul de pe cocalari.com, shukar, harfist, mondial si de toti baietzashii invidiat. Se uita la mine cu o privire “patrunzatoare”, menita probabil ca in clipa urmatoare sa sar pe el si sa ii zic “Take me here, oh take me, take me”. In fine. Imi intorc ingretosata privirea de la el, imi bag castile inapoi in ureche si incerc sa-mi revin din greata brusca care ma cuprinsese. At some point, cred ca pe undeva pe la Universitate, s-a eliberat locul de langa mine. And yeeees, parazitul s-a asezat langa mine, intors pe jumatate spre mine, cu privirea aia de “Buna, papushe”. Mi-am scos cartea din geanta, in marea mea naivitate gandindu-ma ca va prinde apropoul subtil. But noooooooooo, ce sens ar fi avut ca ziua mea sa inceapa bine, ce naiba?

Ma bate gratios pe umar, ma intorc cu o privire care anunta ca necesit un helas catre el si-i zic cu aceeasi gratie sa nu ma mai atinga. Se uita cam lung la mine, probabil pt. k in viata lui auzise refuzuri mult mai urate ca al meu. Si dupa cateva secunde o comite frate, da o comite la genul ca daca as fi avut un cutit sau macar o surubelnita la mine as fi facut origami din el. Imi smulge casca din ureche, ma ia de mana si imi zice “Ori iesi cu mine la un suc ori sun in rai si te parasc ca a cazut un inger”. =)) =)). 

Frate, nu stiam ce sa fac mai intai, sa il pocnesc, sau sa imi recuperez mana din focarul de infectie – mana lui- si abia apoi sa il pocnesc. Jumatate din vagonul de metrou se uita lung pentru ca taranul graise de-mi sparsese mie timpanul. Deja incercam sa find my happy place, unde erau floricele, pasarele si un lac de sange cu melteanul in el.

But I kept it cool. Mi-am recuperat mana, i-am plasat in greata mana inapoi in patratica lui si i-am zis ca daca ma mai atinge vreodata ramane fara (mana, that is). 

But wait, there’s more. S-a ridicat de langa mine (thank god) cu o figura foarte jignita si mi-a spus in timp ce se indrepta spre usile de la metrou “Papushe, m-ai ranit fix la inima” si a coborat =)) =)) =))

Frate, da’ ma gandeam cum naiba am bafta la toti retarzii astia?? E plin de cocalari din categoria “papushe”, “printzeso”, “pasarico, ‘catias pasarica ta”, “iubitizico” sau nemuritorul “fa”.

Cu riscul de a ma repeta, “Stupidity is not a handicap! Park elsewhere”.

2 Responses so far »

  1. 1

    cosmin said,

    :)) holy shit, de cate peripetii ai parte la metrou…

  2. 2

    Ioana Hurjui said,

    :)) Da, calatoria cu metroul este o lectie de viata uneori =))


Comment RSS · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: