Filosofie de marti

Acum jumatate de ora am fost pana la un snack attack din victoriei. Intorcandu-ma am asistat la o scena destul de comuna si destul de trista. Un cuplu se certa fix in mijlocul trotuarului. El ii spunea ei (ma rog, tipa la ea) ca sa isi scoata ochelarii de soare ca lui nu ii place cum ii sta. Ea tipa ca s-a saturat de el. El tipa din nou ca ea trebuie sa se schimbe, ca lui nu ii place de ea asa. etc…

Am avut neplacerea sa aud toata discutia pentru ca au mers in spatele meu pana aproape de biroul meu. Si mi s-a parut atat de trist…

Mi se pare trist cand oamenii care sunt intr-o relatie ajung sa isi faca o prioritate si o activitate de zi cu zi in a-l schimba pe celalalt. Da, oamenii sunt prin natura lor egoisti, insa sa chinui pe cineva doar pentru ca nu vrei din comoditate sa pui punct relatiei si sa gasesti pe cineva cu care ai putea fi compatibil mi se pare o idiotenie. Da, sunt de acord cu micile compromisuri, da niciodata cu “eu vreau sa fii asa, schimba-te si punct”.

Cand eram o pustoaica de 17 ani am cunoscut un tip care mi-a pus capac, cum s-ar zice. Doar ca omul ala vroia sa fiu altfel. Si a facut tot posibilul sa ma schimbe cum a vrut el. Si recunosc ca pentru o scurta perioada de timp  m-a schimbat cum a vrut el. Dar la un moment dat e trist sa te trezesti si sa nu te mai recunosti. As ca mi-am promis atunci ca nu voi mai face niciodata chestia sta, nu la nivelul de fuck my personality and all, it’s what you desire that matters. 

Nu stiu, in ultima vreme am vazut multe cupluri care nu mai sunt fericite, dar din cauza unei comodtati si-a obisnuintei nu pun punct. Mie una mi-e oroare ca o sa ma trezesc intr-o dimineata, dupa multa vreme de stat cu un om si o sa ma gandesc ca locul meu nu e acolo si ca cum de nu mi-am dat seama de asta mai devreme.

Bine, on the other side mai e si varianta in cre esti de ceva vreme intr-o relatie misto, lucrurile se mai deterioreaza din diferite motive si preferi sa fugi decat sa mai lupti. Recunosc, eu una am avut mereu probleme de timing atunci cand a fost vorba de acum e bine sa lupti, acum e mai bine sa walk away.

Si e si mai trist cand iti dai seama ca oamenii pe care i-ai vazut intr-un fel nu-s deloc asa cum credeai. Incep sa cred ca toata treaba aia cu dragostea e oarba does make sense sometimes.

(Da, am cam deviat, stiu).

Conchid prin a spune (fuckin’ philosophically vorbind) ca intotdeauna ma voi vedea langa un om care stie sa ma lase sa fiu asa cum sunt, si care o sa stie sa fie langa mine asa cum e el de fapt.  

Cum ar spune Laura, “Love me, feed me, never leave me” :))😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: