The mood

Ma gandeam ieri la ultimele luni si la tot ce s-a intamplat in viata mea in decursul lor. Schimbari mari, oameni care au plecat, oameni care au venit, oameni noi…

Acum cateva luni s-a intamplat ceva care a produs un click in mine si m-a schimbat intr-un mod in care n-am stiut daca that is Ioana sau daca a fost ceva latent in mine care abia astepta sa iasa la suprafata si sa se manfieste.

Luni intregi am tinut-o numai in cluburi si party-uri si betii  si distractii si orice de genul. Weekend de weekend, saptamana de saptamana… dimineti in care prindeam rasaritul in masina in drum spre casa, cu muzica bubuind la maxim si cu gandul aiurea, ratacind pe strazi.

Dar acum o saptamana toate astea s-au oprit. click again and replay. Nu stiu de ce s-a produs switch-ul. Poate pentru ca mi-am facut norma de depravare, poate pentru ca ajunsesem intr-un punct critic, nu stiu…

Toti imi spun ca de multe ori nu ma recunosc. “Bai Ioana, ce-i cu tine, tu nu erai asa”. Si ma gandeam ca de fapt few people realy know me. Si ma refer la cei care au venit in viata mea odata cu Bucurestiul. Oameni care ma stiu de 3-4 ani, oameni obisnuiti cu mine intr-un anume fel.

Eu… eu sunt tot ce se vede de fiecare data, chiar si atunci cand am perioade ca cea de care spuneam mai sus. De foarte putine ori au fost oameni care au reusit sa ma pastreze intr-un anume fel o lunga perioada de timp, perioada in care am fost relativ constanta. Pentru ca doar putini au reusit sa ma schimbe din punctul asta de vedere.

Avea dreptate mama cand spunea ca niciodata n-o sa ma schimb, ca niciodata nu o sa imi pese ce spun altii atata timp cat eu sunt eu si vreau sa fiu EU., ca nu o sa ma conformez atata timp cat nu consider ca trebuie.

Nu avea dreptate Jack cand spunea in primul an de facultate ” Bai Ioano, lasa, indiferent cate te deranjeaza mereu o sa fii draguta cu toata lumea, ca asa esti tu”.

Avea dreptate si Cristi cand imi spunea ca sunt nebuna. Nu la genul de nebuna cu acte in regula, dar close enough.  🙂

Asa ca de cateva zile am o senzatie ciudata, nu-mi gasesc locul si nu cred ca mai stiu ce vreau. Simt o agitatie continua si niste impulsuri schimbatoare.

Click, click again and replay….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: