Sunday Freaks

Si pentru ca sunt cel mai mare magnet de freacsi, povestea continua. Ieri dimineata ma suna mama ca sa ma duc la Massaro sa imi ridic pachetul de la ea, ca mi-a facut nush ce de mancare. Oh happy day!

Am luat-o pe Rox cu care impartisem un vin in seara precedenta si am plecat. Surprinzator, o data in viata lui, soferul ajunsese mai repede si nu a mai trebuit sa mai stau o ora sa astept, timp in care sa ma cert cu retarzii de pe-acolo ca ba nene, daca ai zis ca vine la 12 fix, cum se face ca e 13 si n-a venit??

In fine. Iau pachetul si purced cu Roxi back home. La Gara de Nrod, pe peron. At some point apar de nush unde (insa pariez toti banii pe un canal) 3 tipi, genul ala de taranei de Bucuresti cu maneaua in sange. Unul dintre ei a atras toate privirile, but not in a good way.

Baiatul incercase o combinatie de freza intre un emo si un houser, era imbracat numai in blug, plin de strasuri si chestii sclipitoare, cu niste adidasi luati din piata la 300 de mii probabil si, colac peste pupaza, si cu un fel de cioc care arata fix ca o pi**a pe mijlocul fetei.

Yeah, the cheap bling bling type…

Dar baiatul suferea maxim, se uita in jur cu o figura foarte incruntata si sigura de el, pe principiul ” ma iubeste femeile”. Io cu Roxana radeam pe infundate, eram socate, ne uitam la el ca la un train reck de la care nu iti poti dezlipi privirea, desi e odios. Deja ii spusesem Lu’ Rox ca asta e blog material ๐Ÿ˜€ Bai nene, m-am chinuit vreo cateva minute pana a venit metroul sa ii fac o poza cu telefonul, dar ori se foia de nu-l prindeam, ori n-aveam lumina buna. Booon… Vine metroul, ne urcam, nimerim fix in fata lor. Eu am scos foarte finut telefonul, l-am ridicat putin pretending i was sending a message si i-am facut poza. Cum am uitat sa scot sunetele de pe camera, s-a auzit vesnicul clickait, Rox radea pe infundate, nu mai putea. La lumina din metrou baiatul era inca si mai odios: avea ochelarii pe frunte, blugii prespalati si cu niste dungi foarte dubioase, juma de crac umplut de sclipici si strasuri si imprimeuri si scris, adidasii aia care candva cred ca fusesera albi si acu’ย erau gri, pi**da de pe fata de care el parea extrem de mandru… Cred ca a mai si avut impresia ca il vreau sau ceva ca la un moment dat vazand ca ma uit la el (insa cred ca a omis scarba din privirea mea) se uita asa, la genul ” ba da’ sacsi mai sunt, mancati-as”

A schimbat si el cu prietenii lui la Victoriei odata cu mine si cu Rox in aceeasi directie, ne-am asezat mai incolo de ei, numai ca sa vad cum tanarul nostru personaj de cosmar il curata in ureche pe unul dintre companioni…God damn! mi se intorsese stomacul pe dos, pana si ultima primata(sau de fapt prima) cred ca ar fi avut mai mult stil. Dar na, stii cum e, unii isi mananca paduchii, altii murdaria din urechi.

Radem, glumim, dar specimene de genul asta ar sta mai bine la zoo sau macar scoase in fiecare zi in lesa in fata blocului. Imi pare rau ca nu pot atasa poza respectiva, dar a iesit cam blurry.

Astept acuma si varianta lui Roxi ca tot ziceam ca o sa scriem amandoua despre chestia asta. ๐Ÿ™‚

Asa pe final, Bling bling my homies! ๐Ÿ˜‰

Advertisements

1 Response so far »

  1. 1

    Adinaaa said,

    Da, ma avertizase Roxana ca mai exista o varianta la poveste. Criminaaaal oricum.

    Chiar mergeam ieri cu ea, iar in pasaj la universitate statea un boschetar care isi incarca mobilul la o priza pe acolo. Nu stiu ce m-a socat mai tare… ca un boschetar are mobil, ca are afaceri atat de importante incat nu isi permite sa i se inchida mobilul in mijlocul convorbirii sau ca sunt prize in pasaj. :))))


Comment RSS · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: