Copii de aruncat – Murakami

Am terminat azi de citit “Copii de aruncat” a lui Ryu Murakami… mi-a placut, m-a intrigat, este ceea ce pentru mine se numeste o carte buna…

Furia si scabrosul din aceasta carte au putere eliberatoare…Kiku si Hashi, copii abandonati in cutii in boxele de bagaje din garile japoneze sunt poate ying si yangul din noi, intunericul si lumina care scot din noi ce e mai rau sau ce e mai bun sau ce e mai dureros. O sa sune ciudat, insa furia din aceasta carte, durerea, mi-au dat la sfarsitul cartii senzatia de eliberare, senzatia unei furii ascunse pana si in mine de care m-am eliberat.

Datura( drogul care provoaca nebunia in masa) suntem NOI, noi care distrugem, noi care acumulam frustrare si durere si ura care poate distruge o lume intreaga…think localy, distruct globaly…moartea, enclava parasita, chinul uman, toate se traduc in handicapuri ale sufletului uman care se distruge in propria sa mizerie si agonie. In cartea asta toate te fac sa iti vina sa scrasnesti din dinti pana te doare, abandonul te face un ucigas al propriei tale vieti. In Japonia lui Ryu Murakami, totul doare si lasa urme, dragostea doare, sexul e scabros, ura te inalta…Prajina lui Kiku e sansa sa treci dincolo, mai sus,sa fii mai puternic sau sa lovesti mai tare.

To ce auzi in clipele de rascruce sunt bataile inimii…bataia inimii care pe ei i-a oprit sa moara abandonati in boxele de bagaje din gara japoneza, bataia inimii mamei care i-a tinut 9 luni pentru ca apoi sa ii abandoneze, bataia inimii care le produce eliberarea…

Asta auzim toti cand pamantul se prabuseste de sub picoare, bataia propriei tale inimi, un metronom intern care te poate face sa iti gasesti ritmul sau sa il pierzi….Toti cei care m-au vazut citind cartea asta s-au uitat ciudat la mine cand au vazut titlul sau cand le-am zis despre ce este vorba in ea… hmmm, pe toti ne atrage scabrosul, uratul, intr-un fel sau altul…e ca accidentul odios de masina care s-a petrecut sub ochii tai si de la care, indiferent cat de socant e, nu iti poti lua ochii…cred ca durerea sau ura sau aceste frustrari au nascut mereu si nasc cele mai perene forme de arta, cele mai impresionante, cele care te ating…povestile de dragoste nu inseamna mereu happy-ending ( expresie care, by the way, mie imi spune mereu placerea dintr-un masaj erotic dintr-un salon de masaj japonez din mijlocul New York-ului – cei care au vazut “Mintea unui barbat insurat” stiu la ce ma refer). Da, povestile de dragoste reusite astazi nu mai sunt la moda, se incadreaza poate in acelasi principiu cu cel de “not another teen movie”. Romanele atata de dureroase, daca le pot spune asa, au poate mai mult succes pentru ca releva si tintesc in adevarata natura umana, cea de care spune si Freud…vesnicul exemplu pe care mi-l dadea proful de filosofie – omul care se face chirurg pentru ca in inconstient simte nevoia sa vada sange, nevoie transpusa in primul strat al creierului prin dorinta de a face bine, de a salva vieti…

   Nu stiu, mie chiar mi-a placut cartea asta…citind-o poate ca am strans pe parcurs o furie mocnita care insa la sfarsitul cartii a iesit ca un abur prin fiecare por….

M-a facut sa imi sune in cap, ca o coloana sonora ca sa zic asa, melodia “Machines are us”, a lui Faithless…asa e si cu conceptul de Datura care apare ca un laitmotiv si scop al vietii lui Kiku in carte…Noi definim si diferentiem Iadul de Paradis, instanta divina sau malefica e o prelungire a unui alter-ego care se metamorfozeaza mereu in noi, in fluturele cel mai frumos sau in larva care ne mananca sufletul( musca cu chip de om care apare ca un blestem, ca un parazit care iti manaca mintile si sufletul, asa cum Murakami vorbeste de ea in carte)

Da, macabrul e o parte din noi, poate naste arta sau poate aduce mizerie si distrugere. Da, macabrul si durerea si suferinta vand carti sau muzica sau filma sau opere de arta, pentru ca basicly(cum ar spune o prietena de-a mea), sufletul uman nu e alcatuit din fericire si iubire, ci poate mai mult din frustrari care se transpun in realitate in forme de iubire si fericire.

Citind cartea asta m-am intrebat cat de mult poate omul sa isi accepte adevarata sa natura umana….ca o analogie, pentru cei care s-au uitat la Heroes, pictorul nu putea sa creeze fara sa se drogheze, fara sa aiba starile alea de panica, fara sa isi anihileze sau macar sa isi adoarma starea dogmatica in care e obisnuit sa traiasca, fara sa amorteasca cliseele. Mintea se deschide cu adevarat cand uitam de ea. E ca atunci cand eram mica si nu puteam sa dorm(problema pe care o am si azi, dar de multe ori macar e productiva) si ramaneam pe intuneric cu ochii tintiti in tavan si aveam impresia k imi ies din corp…e o stare, poate o iluzie, dar macar te elibereaza.

O carte care nu naste intrebari de genul asta sau controverse nu cred ca e o carte buna…daca mesajul misca ceva in tine si reuseste cat de cat sa te traga din cotidian, inseamna ca si-a atins scopul.

8 Responses so far »

  1. 1

    Oana said,

    Cunosc privirea ciudata a celor din jur atunci cand privesc titlul sau deschid cartea si citesc prima propozitie. In ciuda erotismului tipic modernist al romanului, mesajul este profund. Am putea foarte bine vorbi de simbolism intrucat sentimente tipic umane se ascund in spatele unor locuri, unor obiecte: prajina-dorinta de ascensiune, de perfectionare. Privind insa doar suprafata, romanul nu spune multe, asa ca un cititor neinitiat n-ar putea patrunde mesajul. Murakami surprinde in mod realist natura umana, te face sa te desprinzi de-a dreptul de lumea ta, pasind treptat in universul japonez, pastrand in acelasi timp ideea de verosimil.

  2. 2

    Oana said,

    din literatura japoneza recomand “In asteptare”-Ha Jin

  3. 3

    mYST3RY said,

    Buna ziua!
    As vrea, daca se poate, sa imi dati o adresa de unde as putea downloada cartea.
    Va multumesc anticipat.

    • 4

      aliciademeter said,

      la fel si eu as vrea o adresa unde sa pot downloada cartea … am gasit primul fragment… l-am citit si mi se pare genial… e ceea ce cautam sa citesc in momentul asta…

      multumesc 🙂

      • 5

        Ioana Hurjui said,

        eu am citit cartea in format tiparit, pe net chiar nu stiu de unde se poate downloada. Imi mare rau 😦

  4. 6

    Matilda said,

    Buna Ioana,
    Vroiam sa te intreb daca exista vreo sansa sa cumpar cartea de la tine, eu i-am imprumutat-o cuiva si nu mi-a mai dat-o inapoi si inseamna mult, mult pentru mine. am tot incercat sa fac rost de ea, nu am gasit-o nici macar la editura si sunt intr-un fel de disperare, poate ca suna a comportament deviant si imatur insa de cand nu o mai am sunt extrem de deprimata, e o intreaga poveste legata de cartea asta si efectiv nu imi vine sa cred ca nu o mai gasesc sau nu sa o cumpar, sa o trag la xerox. as aprecia mult un raspuns
    asta este mailul meu: caroline_under_quetiapine@yahoo.com,
    in caz ca putem negocia cumva, am o gramada de carti pe acasa si pot sa-ti fac si desene daca te intereseaza sau iti plac, nu stiu, ideea e ca inseamna mult.
    sper ca nu te-am speriat.

  5. 7

    http://fastingforweightloss.net said,

    Hello there, I discovered your site by way of Google whilst looking for a comparable topic, your web site came up, it appears good. I have bookmarked it in my google bookmarks.

  6. 8

    undoo said,

    imi aduc aminte de cand citeam cartea… ura, furie, tristete, disperare, scarba, dezgust, excitarea chiar, un sentiment de sufocare…. atatea sentimente atat de profunde si de extreme mi-au fost induse doar cititnd o carte
    eram fascinat mai presus de orice
    nu ma credeam in stare nici pe mine sa sunt atatea chestii c o asa usurinta, dar nici nu credeam ca o carte poate face asa ceva. nici macar un film, muzica etc…. ca la sfarsit sa simt o usurare incredibila.
    de parca toata nebunia din lumea si din mine devenisera reale si puteam sa le accept fara sa ma tem, fara sa imi pese.
    am adorat cartea asta! fiecare pagina, fiecare rand , fiecare cuvant. ramane clar una din cele mai bune carti citite si o recomand cu toata incredera oricarui cititor cu un pic de creier si cultura , sa fie in stare s ao aprecieze.
    chiar ma bucura sa citesc postul tau.


Comment RSS · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: