Olimpiadele Comunicarii: behind the courtains

A fost o saptamana plina… O sa incep prin a spune ca am fost printre voluntarii care s-au implicat in organizarea OC. A fost o experienta interesanta si misto si inca nu s-a temrinat, mai sunt finalele si premierea. Ce sa spun, a fost obositor ce-i drept, insa am avut si am o satisfactie interioara participand din culise la tot ce au presupus conferintele,briefeng-urile si tutoriatele la fiecare proba. Am invatat sa afisez(mai nou si inafara Olimpiadelor) “zambetul de eveniment”(ne-a invatat bine Marius) pretutindeni si tuturor, am avut norocul sa si ascult pe la anumite conferinte ce au zis vorbitorii si mi-a placut…Se vede ca e mult de munca insa organizatorii si “trainerii” nostri – pentru ca nu stiu cum altfel sa le spun – au facut o trebaa foarte buna in organizarea acestui eveniment. Chiar simt ca am invatat foarte multe lucruri.

Luni, prima conferinta, cea despre bloguri , mi-a placut…am ramas impresionata de ce pot face unii oameni…m-a impresionat cu atat mai mult Razvan Crisan de la Oricum, de altfel, la prima vedere, un pusti de-o seama cu mine, insa un tip foarte inteligent care a ajuns foarte departe pentru ca a avut ceva de zis pe blogul lui, ceva mai interesant, ceva original. El e omul fericit sa vina cineva la el si sa ii spuna”te citesc” – inseamna ca blogul lui si munca lui au mai atras atentia cuiva.

Am fost invatati despre “utilitainment” – un must pentru orice blogger, Antonio Eram a jucat rolul unui Gica contra al bloging-ului – el a vorbit despre motivele pentru care sa nu ne facem un blog. Ionut Oprea de la MPI ne-a facut o scurta prezentare a ceea ce inseamna un blog si apoi a fost nelipsitul si spiritualul Manafu – un om foarte cool si cu o minte brici. Mie, una, mi s-a parut genul de om care ar putea sa faca bani din orice, sa vanda orice, sa promoveze orice…

Mi-a placut foarte mult sa fiu implicata in tot ce a tinut de conferinte si brifing-uri si tutoriate – desi lumea era agitata si am avut si rataciti si intarziati(zambetul de eveniment a fost nelipsit chiar si dupa o zi intreaga in picioare pe tocuri…). E un sentiment aparte cand te stii de cealalta parte a baricadei, in culise.

E si o echipa foarte misto, am descoperit oameni misto, haiosi, cu spiritul de echipa in sange, cu foarte multa dorinta de a face ceva, si, mai mult decat atat, de a face ceva BINE. Mi-a placut…desi obosita rupta la sfarsitul saptamanii, cu parere de rau ca s-a terminat deocamdata….

Oricum, dupa jumatate de zi de relaxare, de somn, de citit si jazz ma simt mai bine ca niciodata. Putina Dinah Washington sau Billie Holiday sau Eartha Kit m-au facut sa ma simt ca noua… Mi-ar fi placut sa ajung la festivalul de jazz, mi-ar fi placut sa plec la munte….Cu toate astea am preferat patul meu de-acasa si lenea si somnul

Mai revin cu amanunte de la Olimpiade maine….imi face prea frumos perna cu norisori cu ochiul…

P.S. Atasez clipul urmator pentru Elf care n-a ajuns la festivalul de jazz

Dinah Washington – What a difference a day made

2 Responses so far »

  1. 1

    Alina said,

    Intr-adevar vineri singurul lucru pe care vroiam sa-l vad era patutul meu drag si scump. Dar deja se impusese un ritm si mi s-a parut ciudat ca sambata sa ma trezesc la 11.
    Ne vedem la urmatoarea intalnire, dar sa nu mai plecati devreme ca pierdeti momente foarte funny.🙂

  2. 2

    elf said,

    tenchiu>:D


Comment RSS · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: