Dor de duca

Ce bine-ar fi sa pot fugi…departe de lume, de straini, de metrourile aglomerate si de oamenii grabiti, departe de reclame  proaste si de agitatie si de cuvinte care dor…

Sa am o casa departe de toate…. o casa cu mansarda langa un lac, plina de carti si cu ferestre mari prin care s0 aintre  lumina dimineata ca-ntr-un vis, cu brazi s-o strajuiasca… Sa stau sa citesc mereu si sa am muzica mea veche…muzica din filmele vechi de dragoste la patefon(muzica mea trista cum ar spune EL)…Sa privesc amurgurile dintr-un balansoar…si casa mea sa aiba prispa si iarba verde imprejur si zarea albastra…departe de voi si de mine…Sa am langa  mine doar un caine mare si latos care sa ma priveasca cu ochi umezi si calzi si care sa se culcuseasca la picioarele mele(da, deja devine un laitmotiv, stiu)…

departe de toate, sa ma cufund in mine, sa-mi trag obloanele spre lume, sa nu ma vada nimeni si sa fiu eu…asa cum nu ma veti lasa nicicand sa fiu….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: