Ioana…

… se gandeste daca sa se intoarca aici

…. nu stie daca o s-o recunoasca cineva

…. de fapt, nu stie daca se mai recunoaste ea.

Viata asta e tare ciudata. Si unii oameni, recte eu, aparent, cu cat iau mai multe suturi in cur cu atat se ridica mai mult sau isi fac un invelis de otel greu de strapuns. Daca avem amatori, bring on the heavy artilery 😉

Other then that, as vrea sa spun ca m-am imbunatatit sau ca am mai putine personalitati dar nu pot sa mint. Injur mai mult poate, sunt un pic mai cinica, urasc la fel de mult prostia si ipocrizia, iubesc la fel de mult muzica, am aceeasi pisica cretina dintotdeauna si fumez ca orice turc ce se respecta.

Ma iubiti? Nu va recomand. Unii oameni chiar n-au leac.

Leave a comment »

* Cele mai dureroase lacrimi sunt cele care nu fac nici un zgomot atunci cand cad.

*****

Nu mai trec pe aici. Mi-e dor uneori de lucrul asta, ca de celelalte lucruri care odata, demult, faceau sens si nu scormoneau la sange sangele. Viata nu are buton de pauza. Nothing really does. Nu conteaza daca te rupi cand (te) pierzi, daca inca arati ca si cum ai fi om; pe dinuntru, insa, ti-ai dat foc de mult, a ramas cenusa si cate un jaratec care mai palpaie uneori ca sa nu uiti.

Nu stiu daca am plecat vreodata la fel cum nu stiu daca ma intorc. E ca intr-un cantec abstract, cu versuri albe care fac rima si sens in putine urechi.

*****

Se spune ca fetele mari nu plang – ele stau drepte si zambesc chiar si atunci cand le curge sange din suflet si merg inainte calcandu-si singure pe ramasite. Asa cica se nasc luptatorii si martirii. Am citit atat de multe povesti, dar cele pe care nu le-am uitat mi s-au scris in carne vie.

In the end, poti doar sa speri ca n-o sa mori cat inca traiesti….

Comments (1) »

Nu stiu daca m-am intors de tot sau e iar doar o prezenta efemera aici. Mi-am amintit azi de locul asta lasat tot in paragina, unde pana acum ceva timp stiam sa mai scriu.

Nu mi-e dor de locul asta, dar imi aduce aminte de alte vremuri la care poate ca m-as intoarce. In viata, n-ai totusi optiune de “going back”. Cine a spus ca viata e one way street…. a zis bine.

Vreau doar o masina care sa faca mult zgomot si muzica la fel de sonora. De-acolo…. toate ar fi atat de simple.

Si-o melodie, ca acum mult timp.

Leave a comment »

Dependenti de reduceri?

In mod normal nu recomand chestii. De data asta fac o exceptie si in acelasi timp si cateva constatari.

Tot mai multe site-uri de discounturi si oferte si-au facut simtite prezenta la noi. E o batalie destul de mare pe piata asta si lupta nu e intotdeauna fair. Exista monopol (sau incercari de monopol macar), exista tepe (vezi povestea cu Grouponul) si lista poate continua. Traim in Romania totusi, ne-am obisnuit cu lucrurile astea deja si se pare ca prea putini incearca totusi sa le mai schimbe.

Luam un caz particular – FunkyBiz. Stiu cine sunt pentru ca mi-am luat vouchere de la ei. Mi-au placut, desi eu nu-s nebuna cu reducerile. Mi-au placut pentru ca desi sunt si ei pe “oferte in masa”,  au un “personal touch” care le lipseste celorlalti. Nu mai mentionez ca ei chiar nu dau tepe – daca zic ca te bucuri de un voucher, chiar te bucuri, nu ajungi la fata locului ca sa constati ca de fapt descrierea ofertei nu era chiar asa reala, ca la altii (nu mai dau nume, n-are rost).

Iti iei un voucher de la FunkyBiz, stii de ce l-ai luat. Si stii c-o sa mai vrei sa mai iei. Intr-o masa destul de larga de site-uri de discount-uri, ei chiar fac diferenta la niste lucruri care conteaza pentru consumatorul de rand mai mult decat ne putem imagina. O zic din perspectiva unui cumparator. O zic si din perspectiva unui insight vazut de un om care lucreaza in publicitate.

E refreshing sa vezi calitate, e refreshing sa vezi si seriozitate si lipsa de tepe si “what you buy is what you get” si in plus de asta, chiar sunt Funky. Imi place pagina lor de Facebook, comunica vesel si cald si “funky” – exact asa cum spun ca sunt. Funky. I for one like it.

Vreti vouchere? Va plac discounturile? Aruncati un ochi pe FunkyBiz.ro, vi-l recomanda fata! 🙂

Comments (3) »

In treacat.

M-am intors un pic aici, scurt, efemer, cat sa vad daca “gradina” mea e in paragina asa cum credeam… Am uitat de ea, ea nu m-a mai chemat si mi-am ratacit cuvintele, nici eu nu mai stiu pe unde…

Cand o sa le regasesc, o sa fac cea mai frumoasa “gradina”… poate una englezeasca, ca cea pe care o visez mereu.Deocamdata nu mai spun povesti. Nici eu nu le mai las sa ma spuna pe mine…

Astept primavara…

Leave a comment »

Random, ca de obicei

*****

Imi plac oamenii din metrou; uneori si aia din tramvai, atata timp cat nu ma ating. De fapt, cred ca imi plac oamenii, de la distanta. Se pare ca raman aceeasi antisociala dintotdeauna, dar zambesc frumos dupa ce mi-am dat singura cu usa-n gura si zic poante bune.

*****

Zilele astea acasa imi place mai mult ca oriunde. O fi si din cauza ca iar am uitat sa fiu civilizata cu locuitorii planetei? Da, chiar imi plac putini oamenii zilele astea. Cineva trebuie totusi sa vina acasa. Dup-aia, poate socializam iar.

*****

Uneori, un “du-te-n pula mea” spus sec, din suflet, nu ca o doamna, face mai mult decat un milion de cuvinte. Ce conteaza ca n-o am? Vorbim de intentie, nu de semantica. Oricum, treaba asta cu “be a lady” e cam overrated, zic eu.

*****

We’ve met before, nu?…

Love,

Heidi.

 

 

 

Leave a comment »

Autumn

Still no sleep.

Still morning.

Writing again… it only took a phone call and a familiar voice, the most familiar of them all..

Faith? It never left, although it wasn’t always “there”.

Don’t need the midnight streets anymore… or for now, at least.

I closed “home” in my heart so I never get lost.

Some wear the heart of a lion, others the soul of the wolf. And only those people know where strength begins and into what it blossoms.

And “forever”?… The only story we sometimes have the courage to believe in…

Comments (1) »