Eu n-am inteles niciodata fanatismul. N-am inteles cum poti sa te uzi de emotie, mental vorbind, in proximitatea unei persoane publice. N-am inteles colectarea tuturor pozelor si articolelor cu putinta in care apare personajul cu pricina. Mi se pare chiar o labareala trista, ca sa fiu foarte sincera.
Cred ca a pornit chestia asta de la intrebarile alea stupide pe care ni le puneau in scoala generala “Care e personalitatea cu care vrei sa semeni cand o sa te faci mare?” Plm, eu vreau sa seman cu bunicu ca era un betiv ordinar care o batea pe bunica de-o asculta cu urechea dup-aia, dar era caterinca mosul cand nu se basea si nu alerga caprele prin curte 
) (Kidding, eu nu mi-am prins bunicii). Daca ar fi zis cineva asa ceva in scoala dup-aia era catalogat drept inadaptat si trimis la psihologul scolii unde apuca sa povesteasca cum ii punea unchiu’ Vali mana la rusinica pentru o ciocolata cu rom si o guma turbo.
Va sperii, stiu. Ce bine
Ideea e alta. Plm, toti avem oameni de care ne place, pe care ii admiram, gen persoane publice, celebritati, bla. Da’ de aici pana la a-i diviniza mi se pare cale lunga. Daca iti dedici viata sa semeni cu ala probabil ca esti o leguma fara discernamant, fara personalitate, fara nimic. Sau vrei sa semeni cu unchiu’ Vali ) 
Intotdeauna cand iese vreunu de-asta in public vezi hoarde de fani isterizati, pizdipoance care plang de emotie si lesina, baietei care il idolatrizeaza pe ala (pentru ca are parte de pizdipoancele isterizate de mai sus) sau de bunicutele dubioase care ar da si ele o bucatica de carne tanara, ca in tineretile lor de care nu isi mai aduc aminte.
Ce atata emotie si isterie generala? De unde asta?
Acum, luam un caz aparte care tot face valva in ultima vreme prin online: Tudor Chirila si al sau blog. Nu pun linkul, ca nu merita. Parerea mea. E blogul meu deci imi rezerv dreptul sa arunc cu … ce vreau in cine vreau, bine?
A scris si omul o dejectie fecala profunda, cu tente educationale catre mai tinerii patriei – liceenii si toata lumea e isterizata. Ba de emotie, ba de scarba. Eu aleg a doua varianta.
Cand eram eu in liceu, daca ar fi venit unul ca Tudor Chirila si mi-ar fi debitat toate cacaturile astea cliseice cu un usor iz de pseudo-cultura reliefata doar prin folosirea unor nume mari, m-ar fi izbit rasul. Altii ar zice ca scrie astea pentru ca are p*la mica . Eu zic ca e din lipsa de neuroni sau datorita posedarii unor neuroni arsi. Pai bine bai reprezentantule Voma Vama, lasa-ne tu cu aceste impulsuri filantropice, ca pana acum cativa ani erai un distrus ars la mansarda care ar fi futut orice are doua picioare si o gaura intre. Acum, brusc, te-ai emancipat si o arzi Yoda cu noi.
Partea trista e ca exista un procent destul de mare de liceeni care il idolatrizeaza in urma fecalelor mentale scrise acolo. Ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, omul a inregistrat si o varianta audio, pentru gasculitele care vor sa adoarma pe vocea lui. Ce cul esti tu, frate… Pot sa te ating?
Primul comment la acel post este:
- am plans…si simt nevoia sa-ti spun asta…multumesc.
Mda, am si eu o lacrima in coltul coaelor pseudo metafizice pe care le posed si care imi permit sa aleg sa gandesc singura si nu sa ascult idioteiile unui pseudo-cantaret, pseudo-poet, pseudo….
Comment 2 la post:
- iti multumesc tudor…iti multumesc mult…
Da Tudor, multumesc si eu mult, am simtit putina voma in gura. Am inghitit-o inapoi ca nu merita sa se iroseasca pe asa ceva.
Mai mult de jumatate din commenturile aparute in urma postului sunt de genul asta. Limbi virtuale la adresa fundului pretios si poetic al lui Chirila.
Ce trist. Mai ales ca omul n-a zis nimic spectaculos acolo, ca sa zic ca oau frate, a avut si omul o revelatie nocturna in timp ce dormea cu degetul in gura.
Probabil ca mai sus de pipite care se umezesc la versurile lui si liceeni indoctrinati omul nu poate. Trist. Si cica toti avem dreptul la viata. Well, sometimes, avortul e o solutie….
Am zis!
