Acum an an si ceva, aproape 2, am citit 199.000 a lui Frederic Beigbeder. O carte care nu mi s-a parut extraordinara, dar a avut niste chestii misto si spuse somehow different, apropo de fascinanta lume a advertisingului. Dar in fine, nu e o recenzie de carte postul asta.
Ideea e alta. La inceputul fiecarui capitol, Beigbeder avea o pagina in care era prezentata o reclama si nu tocmai la modul care ar vinde unui public normal. Pe scurt, chestii somwhow sick din mintea explodata a unui creativ.
Si ma gandeam azi ca nu cred ca existe vreun creativ care sa nu aiba un folder in calculator sau a little black book unde sa nu existe chestii de genul asta, chestii pe care nu le-ar arata niciodata clientului pentru ca stie ca sunt cumva bolnave, desi poate ar vinde – unui consumator inteligent, usor cinic, cu un simt dezvoltat al umorului (negru).
Tin minte ca acum ceva vreme, naiba mai stie cand, ma uitam la o reclama la sapun si ma gandeam ce kitch e. Nu mai stiu ce marca era, nici nu conteaza, ca n-au aia bani destui sa le fac io publicitate pe blogul meu ), ideea e ca mi s-a parut atat de corny… must-uri: arati mult clabuuuuuuuuuuuuuc, arati petala de floare cu ph-ul neruinat de la sapunul ala, o arati pe una de zambeste tamp ca na, a venit ziua aia din luna cand utilizeaza si ea apa si chiar si sapunul si acu ca si-a dat jegul jos poate chiar sa si zambeasca ca na, nu mai are colturile gurii prinse in resturi de…. mai bine nu continui ca o sa ziceti ca is si mai bolnava decat sunt )
Asa. Trecem peste.
Da’ ma gandeam cum ar fi o reclama de-aia maxim scabroasa la sapun. Sa arati cel mai delicat si utopic sapun cu putinta si sa ai ca protagonist un mega jegos, nespalat, cu 5 straturi de murdarie pe el. Sa fie scabros, murdar, bolnav, realist. Why be ashame to tell the truth? Nu asta e scopul unui blestemat de sapun? Sa curete MURDARIA? bine, macar pe aia fizica, murdaria de alta natura nu se duce cred nici cu acid sulfuric sau soda caustica.
Ba, bottom line, vreau sa vad si io chestii altfel. Le-as face eu, dar cine imi da voie? Vreau sa nu mai vindem utopii de genul asta. Why are people so affraid to tell the truth?…
Urasc clientii retarzi care niciodata nu stiu nimic dar pretind ca stiu totul mai bine decat tine. Ii urasc pentru infumurarea cu care cred ca isi stiu mai bine clientii dar de fapt nu stiu nimic. Au orgolii stupide si nefondate, sunt frustrati si ignoranti. Dar na, clientul nostru stapanul nostru, nu?
De asemenea detest profund oamenii din aceeasi categorie care inca au ramas la nivelul publicitatii de acum 5 ani, care nu vad dincolo de o imagine sau un cuvant si vor mura in gura direct. Ii detest pentru ca ma obliga sa fac acele compromisuri creative care imi fut mie neuronii, care nu ma fac mandra de munca mea, care ma frustreaza si la sfarsitul zilei ma fac sa im bag picioarele in toate. Si tot ei vorbesc despre pasiunea si dedicarea noastra, despre profesionalism si achieve higher. Bullshit! Niciodata n-o sa ai si asta si clienti educati. Macar de si-ar da si ei seama ca astia din target nu-s asa de retarzi pe cat cred ei. Da, ok, sunt copywriter. Mint frumos, vand bullshit si ma joc cu mintea oamenilor. Sunt platita pentru asta. Dar de aici pana a-l face pe unul prost pe fata e cale lunga.
Si da, cred ca sunt io o naiva ca vreau chestii misto si destepte si funny. Pentru ca vreau sa se uite cineva la o blestemata de reclama si ok, tre’ sa ii vanda direct produsul. Dar ar fi frumos sa il fac sa si gandeasca. Utopie? Da, probabil….
Aoleu, mama, nu puteai sa ma faci mediocra, prostuta si fara aspiratii? Era mai simplu…. )
Primul weekend acasa dupa o luna. Nebunia s-a terminat. Sper ca toate porcariile alea din cafea si redbull sa iasa cat mai repede din organismul meu pentru ca ma omoara surescitarea.
Ieri dimineata am ajuns acasa la 11. Si am dormit de la pranz pana azi dimineata. Ma simt complet rupta de lume si as vrea sa-i vad pe toti cei de care mi-a fost dor in luna asta…
Feels soooooooooo gooooooood at home, in patutul meu… O sa fie naspa pana o sa ma intorc la ritmul meu normal, dupa toata nebunia si haosul din ultima luna. Si culmea, ca n-a fost doar la munca… Pure chaos, my friends….
Am chef sa fac o mie de lucruri si in acelasi timp vreau sa zac. Am chef sa vad o mie de oameni si in acelasi timp nu vreau sa vad pe nimeni. Si trebuie sa ma adun si sa mai fiu si eu cu mine, sa-mi pun tot haosul in ordine…
Cu riscul ca o sa sune corny, am avut noroc de oameni care au fost langa mine one way or another luna asta. Si a contat enorm. N-am clacat. Si asta a contat cred cel mai mult pentru mama, care si-a facut mii de griji ca n-o sa rezist si ca o sa clachez…
N-am chef azi sa povestesc toate cat au fost, bune sau rele. Alta data, maybe…
Song of the day: Pussycat Dolls – I hate this part
“I know you’ll ask me to hold on
And carry on like nothings wrong
But there is no more time for lies
Cause I see the sunset in your eyes
I can’t take it any longer
Thought that we were stronger
All we do is linger
Slipping through our fingers
I don’t want to try now
All that’s lefts goodbye to
Find a way that I can tell you
Toata viata am detestat oamenii care au incercat sa imi impuna sa fac chestii asa, just for the fun of it. Din pacate, poate, pe masura ce am crescut mi s-a dezvoltat din ce in ce mai mult acest simt al independentei si am refuzat sa fac chestii pe care altii mi le-au impus impotriva vointei mele sau care au fost spuse pe un ton “demanding”.
Nu, n-am nevoie de rugaminti sau de pupincurisme, ci doar de un ton civilizat sau, daca e cazul, de un argument plauzibil.
Si, mai mult decat atat, urasc profund cand cineva incearca sa se joace cu mintea mea sau ma ia “for granted”. Adevarul e ca nu e atata de greu sa te joci cu mintea unui om. Si daca esti atent la detalii poti specula slabiciunile cele mai profunde ce se ascund in firea unei persoane. I should know, vorba lui Jack, eu vand fericire in fiecare zi prin natura jobului meu si speculez slabiciunile si nevoile oamenilor pentru a-i face sa se comporte cum vreau eu (sa cumpere un produs, serviciu, etc.)
Cu atat mai mult nu suport cand cineva incearca sa aplice chestiile astea pe mine, sa speculeze slabiciunile pe care le am fata de anumiti oameni pentru a obtine ceva de la mine.
Publicitatea e un bordel universal. Iar noi, cei care o sprijinim/finantam/promovam cele mai mari curve industriale. Ca si in prostitutie, banii vin odata cu nivelul de instruire, odata cu calitatile si cu experienta. Daca satisfaci bine clientul, primesti bani frumosi, daca nu, pestele ia tot.
Ipoteza 1: primesti bani ca sa faci clientul fericit
Ipotza 2: daca “prestezi” cu talent, primesti bonusuri pe masura
Ipoteza 3: cand cineva ti-o trage in fund (pardon the french) tre sa taci si sa te prefaci ca iti place. Prima data doare, apoi te obinuiesti
Ipoteza 4: muia de la client (pardon the french again) e lectie de viata
Ipoteza 5: clientii vor prestari deosebite pe bani putini
Ipoteza 6: banu’ gros vine odata cu reputatia
Ipoteza 7: they all want a “happy ending”
Ipoteza 8: pentru serviciile in plus/ deosebite se cer bani mai multi
Ipoteza 9: uneori apare si o “a 3-a parte”
Ipoteza 10: sefu intotdeauna verifica marfa inainte de a ajunge la client.
Well then, little boys and girls, da, publicitatea e un bordel universal.
Analogie pe departamente:
Client service: tine legatura dintre tine si client
Creatie: propune lucruri noi care ar putea sa satisfaca clientul
HR: racoleaza doar ce e ma bun pentru client
Media: location, location, location…
BTL: uneori se cere si un eveniment deosebit… na, ce vrea clientul…
Q.E.D.
“Cand prostia constituie o explicatie suficienta, nu e nevoie sa recurgi la alta.” Murphy
In viata de zi cu zi, barbatii intotdeauna incearca sa isi demonstreze forta. Vechea lupta a testosteronului, sa-i zicem asa.
In publicitate, aparent, lucrurile stau la fel.
Pe principiul, hai sa vedem care are cojones-urile mai mari. Well, asta au facut cei de la Leo. Mie, personal, mi se pare ca e ca o lupta intre doi pustani care se bat pentru inima unei fete care sta si chicoteste ca gasca intr-un colt. Gen “frate, ne vedem la ora 2 in curtea scolii. Be there, or…”
Viralul mi se pare destul de banal si la indemana, ca sa zic asa. Adica nu e ceva ce n-as mai fi vazut, sincer.
Nush, sper ca advertisingul sa nu devina un fel de curtea scolii pentru toata “pustimea” care vrea sa isi demonstreze nivelul ridicat de testosteron….
A trecut multa vreme de cand n-am mai scris…it’s been one month since my last (blog) confesion
To make a long story short, dupa 5 zile de sarbatori la munte m-am intors acasa cu o indigestie de 2 zile (good way too loose 3 kg). Sambata trecuta am fost la munca (there was a pitch involved). Am muncit toti ca nebunii 6 zile incontinuu, ne-au crapat 2 calculatoare cu o zi inainte si n-am mai putut recupera nimic, ergo am luat de la capat TOT, un betiv a izbit masinile sefilor la ora 6 dimineata…a fost ca la balamuc…24 de ore de iad si haos.
Good things:
foarte multe lucruri invatate
sansa pentru un junior ca mine sa participe intr-un pitch
am ras cum n-am mai ras de foarte multa vreme
avem chiar si un potential jingle al agentiei ( “copii,copii, hmmmmm, dddda ddde ce?, ha ha ha”) – prietenii stiu de ce
MAC-urile sunt vis ( inca am probleme cautand tasta cu mar la tastatura de acasa)
we bonded
puterea sa radem unii de altii ( unii cu altii, de fapt) de defectele fiecaruia.
dupa cateva zile de nesomn iti dai seama ca scrii limba elfa
Deci dupa o saptamana in care fiecare a dormit cumulat vreo 12 ore, in ultima zi io ramasesem singura care avea atata energie de parca eram posedata.
O concluzie la care nu m-am dumirit inca daca este de bine sau de rau este faptul ca am devenit workaholic. Ptichul a fost joi, asa ca vineri am avut liber. A trecut o prietena de-a mea pe la mine, care vrea sa isi faca o firma si avea nevoie de niste sfaturi cu privire la modalitatile prin care isi poate face o reclama eficienta si ieftina. In 5 minute scosesem deja carnetelul si pixul si ii umplusem cateva pagini si inca mai aveam chef… Mda, sad, i know…
), ideea e ca mi s-a parut atat de corny… must-uri: arati mult clabuuuuuuuuuuuuuc, arati petala de floare cu ph-ul neruinat de la sapunul ala, o arati pe una de zambeste tamp ca na, a venit ziua aia din luna cand utilizeaza si ea apa si chiar si sapunul si acu ca si-a dat jegul jos poate chiar sa si zambeasca ca na, nu mai are colturile gurii prinse in resturi de…. mai bine nu continui ca o sa ziceti ca is si mai bolnava decat sunt 
