Cand ploua, printesele se ascund. Isi ascund magia departe de lume. Isi lasa deoparte rochiile de bal, coroanele de aur si o zana buna care sa le preamareasca destinul fericit.
Ele nu mai cred in Feti-Frumosi. I-au lasat in poveste, cu calul lor alb cu tot. S-au saturat de dorinta lor obsesiva sa se bata cu toti zmeii, sa cucereasca toate taramurile, sa-si demonstreze pentru a mia oara barbatia. Le-au dat jos straiele de aur si au descoperit niste barbati obisnuiti, cu orgolii si frustrari si capacitatea de a gresi.
Iar ele s-au saturat de rochiile alea imense si incomode, de obligatii, de traditie, de obiceiuri bune si obedienta.
S-au dus sa munceasca.
Fumeaza.
Poarta pijamale.
Stau in pat, cu laptopul in brate, fumeaza, injura si scriu pe blog.
Am incercat cu neputinta sa adorm. Patul nu-mi mai pare primitor si cald. Ma uit la Mitzi cum se rasfata si troneaza in mijlocul patului meu, cu labele in sus, torcand zgomotos.
Am inchis si am deschis geamul de zece ori. E zgomot. E liniste. E zgomot. E prea liniste. Si nu-mi mai place sa ma aud gandind.
Prea multe tigari azi.
O sa-mi fie dor de locul de la geam. Am mai spus-o, stiu…
Ma simt ca o pisica fara stapan, pe care cineva o muta intr-un loc nou.
O alta prima tigara. O alta cafea care sa mi-o dea la ficat, in dulcele stil clasic.
***
Mosulica, vanzatorul din piata de la mine, nu ma mai vrea, finally. Dupa indelungi priviri languroase, comentarii porcoase, si, acum cateva luni, o mana pe fund soldata cu un sut in cojones, azi a tacut. Nici nu s-a mai uitat lung. Nici n-a mai cantat dupa mine. Se intampla ceva ciudat cu lumea )
***
Ultimele doua saptamani in casa cu loc la geam. Ma asteapta geamuri mai mari. O priveliste noua. Nu mi-am gasit inca locul. Oare o sa mi-l gasesc doar daca voi avea vreodata casa de pe lac, cu mansarda si veranda?…
***
Cineva a plecat. Cineva a (re)venit. I missed being Tushy.
Fighting is something they try to teach us every step of the way.
Fighting is something only the strong ones can do, no matter what.
God gives us only as much as we can carry.
The strong ones have harder moments, unlike the weak ones, only because they can make it.
Growing up doesn’t mean loosing something. It means keeping everything from the past, but gaining something new.
We are the legacy of our parents, and if we improve their gift, than all of our struggles are worthy.
We don’t fear people, situations or different times. We fear us. We have the power to decide our own road, our own faith, to improve the God given way.
And in order to be strong, be have to sometimes be weak. To sometimes fear. To sometimes run, in order to come back. In order to appreciate what we already have, the beautiful things.In order to make it right.
We are what we are.
The good, the bad, the brave, the coward, the beautiful, the ugly, the honest, the liar.
The unworthy, the righteous, the wise, the impulsive. Everything. Everything we do, everything we feel represents us.
Our inner demons can always be gone. Can always be forgotten. Can always be turned into angels.
)