Traiesti in fiecare zi nestiind ca poate ar putea fi ultima ta zi… iti faci planuri, iti conturezi viitorul, te gandesti ce-o sa faci maine… dar daca maine n-o sa mai vina?…
Poate n-ai apucat sa le spui “te iubesc” celor care conteaza, poate n-ai facut toate lucrurile pe care iti doreai sa le faci. poate….
Nu mi-a fost niciodata frica de moarte, pentru ca stiu ca atunci cand trebuie sa vina, o sa vina si gata. Mi-e frica doar de ce lasa in urma ei…oameni care sufera, lacrimi, durere, un gol in suflet.
Unul dintre oamenii cu care am crescut, cu care am copilarit, s-a dus… stupid, banal, dureros…cumplit de dureros… Iar durerea din vocea celei pe care a lasat-o in urma m-a sfasiat. Nu mi-am gasit cuvintele. N-am putut sa ii spun nimic banal si cliseic si consolator. Ce poti spune in situatii ca astea fara sa sune fals?…
Nu mi-am gasit cuvintele… nici acum nu mi le gasesc, nu reusesc sa articulez nimic.
Imi pare rau… imi pare rau ca traim atat de putin uneori, fara sa ne bucuram atat cat ar trebui… imi pare rau ca nu ne ducem dupa ce am trait tot ce era de trait, dupa ce am spus ultima oara “te iubesc”, dupa ce ne-am luat ramas bun de la toti cei care conteaza.
Imi pare rau ca toata rautatea asta din lume uneori fura vieti, lasa doar durere in urma…
Imi pare rau….
Sol Seppy – Enter one
