Cand eram mica ma jucam de-a v-ati ascunselea. Puneam mainile la ochi, numaram si incepeam cautarea. Sau, de partea cealalta, ma ascundeam. Era un joc nevinovat de copii, menit sa… nici nu mai stiu.
Azi ma joc de-a v-ati ascunselea prin viata. Pun mainile la ochi si, uneori, cand deschid iar ochii, ma astept sa vad ce inainte nu era. Si din pacate, nu merge.
Uneori ma ascund si nu intotdeauna mai vreau sa fiu gasita. Si totusi cineva intotdeauna ma gaseste. Poate nu la fel, poate nu in acelasi loc.
Ne plac jocurile. Si mie imi plac jocurile. Dar azi nu le mai vreau. Si nu pot sa imi iau jucariile si sa plec. Trebuie sa raman aici pana cand gasesc ce s-a ascuns sau pana cineva reuseste iar sa ma descopere….
Mai pot sa zic “piua”?…
Chris Isaak – Wicked game
